Deşi lumea crede că Ponta şi-a făcut ieri guvernul în urma unor discuţii aprinse cu partenerii de coaliţie, suntem în măsură să vă informăm că realitatea a fost cu totul alta. Discuţiile n-au fost deloc aprinse, iar partenerii nu erau parteneri, erau clienţi. Pentru că, în definitiv, guvernul Ponta 2 s-a alcătuit pe principiul „Clientul nostru, ministrul nostru”. O să vă întrebaţi de unde ştim toate astea. Simplu: am reuşit să pătrundem în intimitatea premierului, acolo unde nici măcar Liviu Dragnea, bărbatul care s-a jurat să-i fie mereu aproape lui Victoraş, nu pătrunde.
Fiindcă tocmai ne cumpărasem, din „Dragonul Roşu”, o musculiţă electronică chinezească, marca „Ţe Ţe 2.0” (un chilipir – „trei la ţinţizeţi lei”), dotată cu cameră video, reportofon, pix, brichetă şi aparat de curăţat cartofi, şi am decis să o testăm. Şi unde puteam noi să spionăm mai cu folos zilele astea decât la palatul Victoria? Nu mai zic că i-am făcut şi muştei o bucurie, trimiţând-o acolo – că doar unde se simt muştele mai bine decât la borcanul cu miere al guvernării?
Ca atare, să nu mai ardem gazul rusesc aiurea şi s-o lăsăm pe muscă să bâzâie ce-a auzit şi văzut. Ea a pătruns în clădire la ora 8 dimineaţa, tocmai când Victor Ponta vorbea la telefon: „Alo, domnu’ Voiculescu? Bună dimineaţaaa! Da, cu guvernul vă deranjez… Spuneţi dumneavoastră, că eu bifez pe listă. Cum? Să nu lipsească niciunul din ăia care au lătrat seară de seară la Antena 3? Sigur, domnu’ Voiculescu, se poate? E şi doamna Mariana Câmpeanu, da! Şi Şova, şi Liviu Pop, şi Dragnea, şi Chiţoiu, şi Nicolăescu. Daniel Barbu? Păi, normal, la Cultură, cât a combătut omul o merita săracul!… Ce spuneţi?… Vai, cum să-mi permit să nu-l pun pe listă pe Ăla Micu’! Este, domnu’ Voiculescu, tot la Agricultură, cum aţi poruncit! Şi ca să vedeţi cât vă iubesc, v-am pus-o şi pe Grapini la Turism. E adevărat că nu-i chiar aşa de sexy ca Udrea, da’ tot blondă e, proştii de români nici n-o să-şi dea seama de diferenţă! Da, da, l-am trecut şi pe Fenechiu, şi pe Varujan, sunt toţi, unul nu lipseşte! E adevărat, sunt miniştri mai mulţi ca în cabinetul trecut, da’ şi problemele sunt mai multe! Să trăiţi că ne trebuiţi!”.
Ponta a închis telefonul şi a dat mărunt din buze, aşa de mărunt că nici performanta noastră muscă „Ţe Ţe 2.0” n-a putut sesiza ce-a zis de fapt. Pe urmă, a luat un pix şi a început să completeze lista cu miniştri, vorbind de unul singur: „Nicolăescu la Sănătate! Dacă n-o distruge nici acum de tot, n-are ambiţie, imbecilul!… Radu Stroe… Interne. Bagă pulane pe ei, Radule, că mâine-poimâine o să iasă ca pinguinii în stradă! Doamna Pivniceru, la Justiţie, normal, că mă mănâncă Năstase de viu dacă n-o pun! La Economie şi Competitivitate, pe Varujan, să văd dacă poate să facă deficit şi mai mare decât data trecută. A, dar pe prietenul meu Bănicioiu nu-l pun pe nicăieri?
Ăsta e-n stare să mă toarne c-am fost la curve amândoi! Da’ las’ că-i dau un post să-i placă, îl pun ministru la Tineret şi Sport! Să aibă toate tinerelele şi sportistele pe mână şi pe ce-o mai vrea el! Ha, ha, ce spiritual sunt! Aşa, cine mai e? Fenechiu. Ăsta era ăla cu transformatoarele. Hm, n-am niciun minister de transformatoare… ce să-i dau eu ca să fie mulţumit? Trans… trans… a, Transporturi! Booon! Cine-a mai rămas? Aoleo, Şova! Unde-l mai bag pe-ăsta, că nu mai am locuri… N-am încotro şi trebuie să inventez un minister pentru el”.
Satisfăcut, Victor Ponta a mai privit o dată lista şi s-a decis să-l sune pe Şova, să-i dea vestea cea bună: „Dănuţe, salut, bă! Victor sunt! Să mă cinsteşti cu o excursie în Dubai, că te-am făcut ministru. Nu, nu la Justiţie, mă, aia era dată! Ţi-am inventat eu un minister, ia ascultă: Ministerul Marilor Lucrări Publice. E, cum îţi sună? Bumbeşti-Livezeni, este? Păi, da, aşa m-am gândit şi eu! Autostrada Arad-Constanţa, Canalul Bucureşti-Ducureşti, metrou la Târgu-Jiu, chestii d-astea, să-i punem pe băsişti la muncă! Da, mă, poţi să-l pui şi pe evreul ăla de Patapievici, dar să bagi şi din ăştialalţi, români, Pleşu, Liiceanu, să nu zică UE că îi discriminăm! Hai că am treabă acum, nu mă mai ţine! Bine, mă, cum zici tu! Sieg heil, dă-te naibii!”.
