HomePoliticÎncercare de Puci electoral la BCU

Încercare de Puci electoral la BCU

Astăzi, la Biblioteca Central Universitară, Klaus Iohannis îşi va organiza propria dezbatere electorală, în faţa a 180 de studenţi, verificaţi să nu aibă roşu în gât şi a 9 jurnalişti, aleşi pe sprânceană, probabil după obedienţa faţă de el sau de structuri, Uniunea profesională nefiind consultată. Venirea intempensivă a Vioricăi Dăncilă în zona de bastilie politică mi se pare o prostie. Când ai venerabilitate şi reprezinţi o parte consistentă din electorat, nu-ţi permiţi să te cobori la chestiuni ce ar putea provoca atacurile josnice ale dispozitivului #rezist din jurul preşedintelui. Poate că cea mai bună idee ar fi organizarea ad-hoc a unei alte dezbateri, fix la aceeaşi oră, pentru a înjumătăţii potenţialul de public al candidatului PNL. 

Dragul de media al dictatorilor

La fel ca Adolf Hitler şi Klaus Iohannis cunoaşte potenţialul mass-media. Ioana Ene Dogiou (alias Narcisa Forga) poate fi oricând urmaşa lui Leni Riefenstahl, jurnalista care a glorificat idealul nazist a Führerului german. 

De ce candidatul neamţ foloseşte arsenalul de luptă din propaganda nazistă şi niciun jurnalist german nu sesizează acest aspect?

Răspunsul nu poate fi decât unul singur: nici presa germană nu mai e de capul ei. E şi ea controlată, poate mai mult decât cea românească. 

Încercarea de Puci electoral

Dacă ar fi citit oarece istorie, candidatul dreptei ar fi ştiut că mitingul său de azi seamănă cu Hitlerputsch, acea acţiune din 1923, când Hitler, flancat de mai mulţi jurnalişti aduşi de Dietrich Eckart din Neumarkt (nicio legătură cu berea n.a.) a încercat să preia puterea politică în München. Momentul consemnat de istorie drept Puciul eşuat de la Berărie a fost iniţial luat în râs, lumea civilizată nesimţind pericolul ascensiunii unui dictator. 

Păi şi Nicolae Ceauşescu se plimba prin lume cu jurnalişti de casă, unii dintre ei fiind mari proprietari de gazete şi astăzi.

Momentul BCU poate fi înscris în memoria timpului, fie ca faptul consfinţit de urcuş al lui Iohannis spre prea plinul de sine, fie începutul coborâşului unei stele străine locului. 

Goebbels: “Ciuma roşie va fi scoasă din rădăcini”

„Arestări peste arestări. Ciuma roşie va fi scoasă din rădăcini”, titlul unui articol publicat de Joseph Goebbels, ministrul propagandei din guvernul nazist al lui Adolf Hitler, este preluat azi de propaganda lui Klaus Iohannis, în războiul împotriva unei părţi a României. 

Arătând că nu pot creativi, stafferii candidatului prezidenţial al PNL copiază celebrul „Gegen die rote Pest“, în ciuda restricţiilor legislative privind folosirea simbolurilor şi a înscrisurilor naziste. Astfel se vede cu ochiul liber cine exercită presiuni asupra justiţiei. 

Păi altceva ce poate fi asaltul orchestrat şi dirijat împotriva PSD?

Marele duşman al lui Hitler era partidul social-democrat, pe care ideologul Partidului Nazist, în cârdăşie cu ziariştii de curte, îl porecleau rote pest (ciuma roşie). Nu seamănă nimic cu ce se întâmplă azi în România?

Ne mai mirăm că cei 20 de jurnalişti austrieci şi germani, descălecaţi acum câteva zile în România, nu au sesizat decât că Ludovic Orban e mare jucător de bridge?

Totul pare conform planului.

Situaţia e sub control. 

Cerberii lui Klaus Iohannis îi păzesc peştera împotriva oricărui demage control. Ştiu că avansul electoral al acestuia e firav şi-l protejează asemenea unei insecte rare, să nu cumva să facă guturai. Vă daţi seama că studenţii de la SNSPA, aduşi cu toptanul, sunt aleşi boabă cu boabă, Doamne fereşte să nu vină cu vreo întrebare de blocaj. 

Va fi ca o şuetă sau ca Puciul din Berărie? 

Pune Iohannis, într-o seară, încă o gheară peste ţară, în asentimentul jurnaliştilor pădureţi? Dar nu vă închipuiţi că-n sală poate pătrunde cineva necontrolabil?

Proiectul politic de campanie a lui Klaus Iohannis se rezumă doar la “Jos PSD !” Nu e în stare să răspundă la întrebarea fundamentală: ce a făcut în ultimii cinci ani pentru România? Frecţia aia cu s-a pus zid împotriva PSD e pentru proşti. Îi e teamă că va fi întrebat direct sau i se va arăta vreo nefăcută şi ştie că nu are forţă de reacţie.   

A nu participa la dezbateri, cu o fiinţă considerată inferioară de către intelectualocraţia din jurul Fuhrerului, e semn de teamă şi de şoc. Să-ţi chemi doar jurnaliştii de curte e alt semnal de panică şi foc. Dar mai ales să-ţi pui ventrilocul să spună că dezbaterea e pe model american. 

Românii de bine încă mai caută prin coteţe lebăda albă, neagră sau roz, care o fi, dar ei nu ştiu că nu poate fi scoasă de un rândaş. Doar un calificat poate să-i dea drumul în lume.

Echipei lui Iohannis îi e frică de emoţie ca diavolului de tămâie. 

Ultimele alegeri au arătat că în turul doi candidatul cu cele mai multe şanse rămâne înregimentat într-o marjă necîştigătoare. Un fenomen de masă, o unire a forţelor contrastare – care se tem de o nouă dictatură – ar putea crea şanse reale de câştig relei cele mai mici. Şi de aici tot stresul din tabăra Iohannis. Să dai lovitura la BCU şi să nu ştii în ce condiţii Carol l a fondat biblioteca e semn că nici despre rote pest nu ştii mai mult decât ţi s-a spus. 

Iohannis e captiv comitetului său de primire. Peste câteva zile românii îl pot elibera. 

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare