Ce se întâmplă zilele astea prin Parlamentul României e o dovadă în plus că George Orwell a fost un vizionar. E drept că nu știa el mai nimic despre această fermă a animalelor numită România, dar parcă a văzut toate câte se vor petrece la noi și le-a așternut, conștiincios, pe hârtie. Ca și în cartea lui, Revoluția care a măturat de la putere regimul inuman al ”oamenilor muncii de la orașe și sate” a fost începută de câini, catâri și cai, apoi găinile și celelalte orătănii au prins și ele curaj și au început să cotcodăcească în stradă, dar porcii s-au instalat la putere și nu nu s-au mai dat duși.
Suportăm regimul lor de 26 de ani, îi schimbăm pe unii cu alții, mai costelivi, până prind și-ăștia slană groasă-n obraji, pe urmă îi alegem iar pe ceilalți, care s-au făcut mai costelivi în Opoziție, și tot așa. Mai rău e că porcii au prins nu doar gustul puterii, ci și cheia păstrării ei. Știu deci că e suficient să le dea găinilor, curcilor, gâștelor și altor creaturi cu creier teșit și pene pe spate, o mână de grăunțe, înainte de alegeri, și au asigurat votul aripatelor. Caii, catârii și boii doar muncesc din greu, au de tras în jug la patron, la străini și la multinaționale și de-aia nu le mai stă mintea la revoluții. Și, oricum, sunt prea scârbiți să le mai facă, știind că rezervele de porci ale unei națiuni sunt, ca și resursele ei de prostie, inepuizabile. Doar câinii mai latră, când și când, și mai reușesc să îndepărteze un porc de la troaca cu caviar.
Așa s-a întâmplat acum un an. Speriați de miile de câini ieșiți în stradă și amenințând să sară la însăși beregata porcăriei, porcii au decis să-l sacrifice pe cel mai fraier dintre ei și să nu mai zică nici ”groh” la revendicările străzii. Dar, încet-încet, de unde până atunci tremuraseră de spaimă, ei și-au revenit în simțiri, ba mai curând în nesimțiri, și au început iar cu porcăriile. Și-au dat pensii porcești, și-au creat alte privilegii, și-au permis, când lucrurile deveniseră chiar de porc, nițel arest la cocină și, mai deunăzi, l-au salvat pe unul dintre cei mai guițători dintre ei de pușcărie. Asta a fost suficient pentru a-i înfuria iar pe câini, care au amenințat c-o să iasă în stradă. Ca de obicei, caii și boii continuă să tragă în jug, pentru că ei și-au pierdut de multă vreme speranța că porcii ar putea fi răsturnați de tot.
O să rezolve câinii ceva de data asta? Pe Facebook am văzut că și-au anunțat deja prezența vreo două mii de câini la miting, și numai câini de soi, cu pedigree și renume. Dar e asta suficient? Ar putea lătraturile a două mii de câini să-i sperie pe guițătorii din Parlament? Am mari îndoieli. Să latri e un lucru util, dar nu suficient, într-o democrație. Mult mai de folos ar fi ca acești câini de rasă, revoltați de nedreptate și dornici să trăiască și ei într-o țară unde drepturile patrupedelor sunt respectate, să-și păstreze lătratul pentru cauze mai bune. Să latre, de pildă, la caii, catârii, măgarii, boii, găinile și curcile de prin gospodăriile lor și să încerce să-i trezească din ronțăitul grăunțelor. Pentru că fiecare dintre ei ori are pe cineva prin gospodărie, ori cunoaște pe cineva care se mulțumește cu o mână de boabe electorale și cască botul sau ciocul la Antena 3. Aici trebuie acționat, dragilor, nu în fața Parlamentului. Orătăniile astea cu creier de bibilică trebuie convinse, cumva, să nu-și mai lase soarta în copitele porcilor.
Și poate că, dacă reușesc câinii să latre suficient de convingător la celelalte patrupede și orătănii, regimul porcilor va fi, în sfârșit, doborât, iar scroafele de meserie auto vor fi date jos din copacul puterii, spre a fi trimise în noroiul în care s-au născut. Altfel, ne așteaptă încă patru ani de îngrășat porcii din truda noastră – asta dacă nu cumva le va ajunge cuțitul la os și cailor și catârilor și vor ști într-o bună zi ceea ce orice Revoluție a știut, iar tiranii au aflat pe pielea lor: că fiecare porc își are Ignatul lui.
