În sfârşit, Instituţia Avocatului Poporului, reprezentată cu cinste şi abnegaţie de dl Victor Ciorbea, s-a sesizat din oficiu (cel al aceluiaşi domn Ciorbea): sediul în care îşi desfăşoară prodigioasa activitate arată absolut impropriu rangului unei asemenea demnităţi. Deşi are 873 metri pătraţi, doar o parte insuficientă este oarecum utilă acţiunii narodnice; subsolul şi mansarda se dovedesc complet inutilizabile, acolo ajungând temperaturile la peste 40 de grade în zonele umbroase, şi anume când vara nu-i ca iarna. În plus, mansarda a fost ocupată abuziv de porumbei. Un adevărat scenariu de Hitchcock, cu stoluri turbate acaparând spaţiul vital al Instituţiei, adică al dlui Ciorbea. Apocaliptic, arealurile incriminate se răcesc excesiv în timpul iernii, fiind nevoie de calorifere electrice suplimentare, totul pe banii Poporului suveran.
Solicitarea primului locatar al stabilimentului de a se muta în sediul Parlamentului s-a aprobat în acelaşi Parlament. Dl Ciorbea şi-a văzut visul cu ochiul, urmând să ocupe pe viitor un spaţiu (parter şi etaj) similar celui utilizat de CCR şi Consiliul Legislativ. Deşi clădirea actualului Parlament colcăie de şobolani ieşiţi din urne, curajosul domn Ciorbea se arată netemător. E vorba de nişte rozători cu care el a intrat de mult în coabitare; ba chiar unii fără de care ar fi tunat şi azi pe la televiziuni împotriva neocomuniştilor întinători ai memoriei Seniorului.
Seniorul însuşi, sfinţit acum ca Arsenie Boca de aceia care l-au înjurat când trăia, trebuie să fie mândru de performanţele credinciosului său adept: Ciorbea s-a preocupat mult de îmbunătăţirea condiţiilor din închisoare pentru martiri gen Sorin Oprescu, pentru ca nimeni în România să nu mai suporte vreodată ce a îndurat Seniorul în puşcării. Mai mult, s-a împotrivit cu argumente juridice legalizării unui Avocat al Copilului, considerând iniţiativa superfluă atât timp cât dl Ciorbea apără, prin funcţia deţinută, drepturile întregului popor, inclusiv ale urmaşilor urmaşilor noştri. Am menţionat doar două dintre luările de atitudine avocăţească ale domniei sale, ca să fim elocvenţi şi să nu ne întindem cu argumentele cât celălalt avocat al neamului, Pavel Abraham.
E adevărat că unii, mai simplişti în gândire, ar putea să aibă şi ei o întrebare: de ce nu sunt mutaţi porumbeii în locul întregii Instituţii bântuite de ei mai intens decât o face dl Ciorbea? Răspundem noi, avocaţii porumbeilor din Academia Caţavencu: e doar o iniţiativă de reîntregire a famigliei şobolăneşti care, rămasă fără Seniorul Ceauşescu, a invadat Casa Poporului ca să ne înveţe cum se conduce corabia democraţiei.
