Camaradul Max, specialist canin al Armatei Române în depistarea explozibililor în operaţiunile de război, a fost înmormântat vineri cu onoruri militare. Întors viu din depărtările afgane minate, eroul a pierdut lupta cu o maladie necruţătoare. Aşa că brava oaste naţională l-a scos la pensie pe caz de boală, asta traducându-se prin încorporarea lui într-un adăpost canin. Deoarece nu se găseau bani (vreo 700 de lei pe lună) să suporte bugetara noastră armie îngrijirea unui câine devenit un simplu patruped bolnav. Mult spus, de fapt un efect din cazarmament ajuns la vremea schimbării.
O iubitoare de animale l-a luat acasă pe Max, asigurând din banii proprii tratamentul şi supraveghindu-i fostului erou zilele rămase. Un gest de care nimeni din Armata Română n-a fost în stare, că doar nu erau contabilii ei să arunce pe un câine fonduri preţioase. Armata are bani de salarii, prime şi onoruri speciale, mergând până la Virtuţi Militare şi alte decoraţii merituoase pentru secretarele virtuoase; care, folosindu-şi expert abilităţile de surori medicale pe timp de pace, ajung doctori în ştiinţa militară sculătoare din morţi a eroilor căzuţi prin intendenţele Patriei.
Cât timp a fost suferind, pensionat şi civil, Max şi-o fi adus aminte că, până la urmă, era şi el un câine cu drepturile lui. Aşa c-o fi lătrat la stele cum şi noi lătrăm degeaba la Stelele secretarelor, în timp ce caravana circului merge mai departe, pe banii spectatorilor proşti. Îi dorim să alerge liber acolo unde a ajuns, departe de lumea care i-a luat osul de ros şi l-a dat căţeluşelor parfumate ce fac sluj frumos. Pentru onor la Max, spre secretare, marş!
