HomeSocial14 la start: tot înainte, spre Cotroceni!

14 la start: tot înainte, spre Cotroceni!

De la campanie la campanie, serialul “Cursa electorală pentru prezidențiale” devine tot mai bun. Îmi place că anul ăsta sunt  mai multe personaje decât oricând. De data asta, poate nu ne mai autosufocăm cu unul dintre clișeele noastre preferate: “Nu votez că n-am cu cine”.  Ei bine, din 14 rele, o exista un rău mai mic, important e să nu fie ales în funcție de conținutul și dimensiunea găleții  sau cu schema “An tan te, dize mane pe”.

Da, avem 14 candidați la prezidențiale, însă fiecare este unic în felul său, la fel ca toată lumea.

Victor Viorel Ponta  – Este tânăr, dar de modă veche. Mai exact, e ancorat în perioada comunistă. E darnic și a arătat asta recent, spărgând două milioane de euro pe Arena Națională, pentru a se lansa în campania electorală. Unii spun despre el că e un plagiator, însă a venit și cu inovații, spre exemplu, a redefinit cultul personalității. El nu urmează tendințele celorlalți, ci le stabilește, așa că nu înclină spre Vest, ci spre China. Este foarte atras de cultura asiatică. Viorel și Daciana au fost în 2007 în țara lor preferată, și s-au căsătorit la Ambasada României din Beijing. E familist, de fapt e mai familist acum, decât în prima căsătorie, când a divorțat de femeia pe care o lăsase cu burta la gură. Știe cum să mențină o relație de prietenie. Când nu merge în China pentru a pune țările la cale împreună cu tovarășii lui, se întâlnește cu aceștia în SUA. Are pregătire juridică, deci poate să mintă fără să clipească. Este responsabil…de diferite chestiuni: ruperea USL, infrastructura precară, lipsa manualelor în  prima zi de școală etc. Are simțul omorului. În 2013 a introdus 30 de taxe și a programat alte cinci pentru 2014. Are și simțul umorului. Glume mai bune decât ale lui, doar la autobază mai găsești: “Te-au fluierat când ai adormit” (către Crin Antonescu, care a ațipit la un eveniment politic), clasica “Fă, Doino, îți era dor de niște inundații?”, “Avem datoria să ne luptăm până la capăt și în decembrie noi să fim la președintie și Băsescu la …Pușcarie! (completat de către tinerii din TSD).  Voiam să zic la brutărie” și cea mai tare poantă dintre toate,  “Victor Ponta, președinte!”.

Klaus Werner Iohannis – Este competitiv. Într-o manieră tacită, s-a luat la întrecere cu Ponta, să vadă care strânge mai multe semnături. Știe că viitorul este reprezentat de către copii, căci doar ei mai au organele interne sănătoase. Dacă ar deveni președinte, nu ar mai fi tentat să fure așa mult ca alții, deoarece are șase acoperișuri. La bătrânețe nici  nu o să aibă timp să facă naveta între casele pe care le are deja. De asemenea, este un bun negociator, căci altfel nu ar fi avut cum să-și achiziționeze atâtea locuințe și nici combinațiile cu autoturisme nu le-ar fi făcut. Știe cum să atragă atenția. DNA, ANI și ÎCCJ au tot fost cu ochii pe el.

Monica Luisa Macovei – sau Mămica Macovei, cum îi spun fanii de pe Facebook. E doamna cu justiția și cu pisica. Dacă, înainte vreme, prietenii internauți mă intoxicau cu citate, poze cu mâncăruri și selfie-uri, în prezent m-au înnebunit cu promovarea lui Macovei. Aparent toată lumea o place pe această Xenă a Justiției, inclusiv personajele care nu au auzit niciodată de ea, dar și acelea care la început nu au susținut-o. Monica e pe val, dar valul ei e mic și handicapul cam mare. Nu are bani și nici un partid care să o susțină. Nu-mi dau seama dacă admiratorii se înghesuie să-i dea like pentru că o plac pe bune sau pentru că au impresia că e diferită de toți ceilalți, deoarece s-a declarat contra întregii clasei politice. Oricum ar fi, în sondaje nu stă prea bine.

Elena Gabriela Udrea – E de zece ani în politică. În acest deceniu, ea și-a plimbat pantofiorii și poșetuțele pe la PNL, Primăria Municipiului București, PDL, Cotroceni, Parlament, Ministerul Mediului, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, la notar (pentru a divorța) și pe la PMP. A sărit și cu parașuta. A învățat multe lucruri utile, cum ar fi denumirea Ministerului pe care l-a condus în perioada 2008-2012, a învățat care țări sunt membre ale UE, că Norvegia este o monarhie constituțională și a aflat că un cetățean poate semna pentru un singur candidat la prezidențiale. În 2005 a declanșat scandalul bilețelului roz, tărăboi care s-a întins până în zilele noastre. Este mai umană decât mulți dintre contracandidații săi. În 2010 le-a dus sinistraților din Săucești, alimente și pantofi negri cu toc, iar recent  a făcut un gest de campanaie foarte frumos, prin renunțarea la o lansare modestă, de 20000 de euro, pentru a le cumpăra rechizite unor copii nevoiași. Adesea s-au făcut insinuări că ar exista legături nefirești între Udrea și  Băsescu, manifestate prin vizite nocturne la Cotroceni și platouri cu prăjituri duse la spital. Mulți spun că Nuți ar fi ajuns departe datorită aspectului său exterior. Îi stă bine în blugi, însă nu pot spune că este de o frumusețe răpitoare. Se observă cu ochiul liber că femeia a avut o viață destul de bună, și-a permis să-și cumpere o cremă pentru față, un fard și o fustă. În condițiile astea, orice femeie este atrăgătoare. E blondă, însă nu pot spune că vopseaua i-a afectat definitiv neuronii. Elena Udrea are ceva în cap, însă per ansamblu, nu are acel ceva pentru a fi Președintele României, chiar dacă  ea deja se vede în această funcție.

Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu – Nu foarte tânăr, dar neliniștit și de cinci ori familist. Pe vremea când a fost fotomodel, a învățat el de la mama Zina că moda revine. Așa că s-a gândit să readucă referendumul în atenția publicului. Dacă ar fi cochetat mai mult cu lumea modei, probabil ar fi aflat maxima lui Coco, “Moda se schimbă, dar stilul rămâne”. Văd că el nu prea are stil politic. S-a trezit pe ultima sută de metri că vrea demiterea președintelui. Și de-ar fi asta singura lui problemă…

Mă amuză copios candidații mici, dar cu vise mari. Ei sunt sarea și piperul unei campanii electorale.

Dan Diaconescu – Mizează pe blestemul escu. Visează că va face și el parte din seria președinților României, ale căror nume au avut fatidica terminație: Ceaușescu (de aici a pornit totul) – Iliescu – Constantinescu – Băsescu. E un bun orator. Nu știu cum, dar în direct și în reluare, a reușit să hipnotizeze și să condamne la insomnie o întreagă armată de pensionari. Cică are bani cu sacii, are iaht, elicopter, mașini de lux, bijuterii și terenuri. De când a revenit în televiziune, are și dezvăluiri, iar mai nou, a început să umble la saci și să le dea telespectatorilor  lădițe cu alimente plus câte 500 de lei. Zâmbetul nu prea e cuceritor, însă, chiar și așa, Dan Diaconescu a bătut câmpii că a strâns peste un milion de semnături, dar la BEC a depus doar o parte din ele.

Kelemen Hunor – Îl privește dacă a greșit sau nu țara, însă aici va fi președinte numai dacă găsește vreun kürtőskalács fermecat sau un copac cu o zână în el. Nu-mi fac probleme pentru Hunor. Are exercițiul candidaturii și al eșecului, se va împăca repede cu ideea că nici de data asta nu va ajunge la Cotroceni. Liderul UDMR crede că România e pregătită să aibă un președinte maghiar. Românii nu acceptă ideea unei femei președinte, iar ungurul se visează la Cotroceni, mai ales când dorește o autonomie pe criterii etnice? Dacă tot vrea să-mi fie președinte, îi recomand ca, din când în când, să mai scrie pe Facebook câte o vorbă în limba română, că maghiara nu o înțeleg, dar țin morțiș să fiu cu ochii pe candidați.

Teodor Meleșcanu – Fosila, pardon, fostul șef de la SIE, candidează pentru a doua oară la prezidențiale. Omul are 73 de ani. Nu mă așteptam să debordeze de virilitate, ca Vadim, Tăriceanu sau Ponta, însă atunci când l-am văzut la televizor, cum abia se târăște și vorbește în același timp, am început să-mi fac griji pentru el, ca nu cumva să-i plesnească inima de supărare, atunci când o să piardă în turul I.

Corneliu Vadim Tudor – Este ambițios, poate chiar cel mai ambițios candidat pe care l-am văzut vreodată. Probabil  că un stol de păsărele i-a șoptit că a cincea oară e cu noroc. Vadim are o personalitate puternică. El nu știe să accepte un refuz. L-au dat afară din partid, iar el a început să facă pe nebunul. Și cât de bine i-a ieșit! Timp de câteva luni, Gheorghe Funar a fost liderul PRM, însă doar i-a ținut locul cald, căci paranoicul politician a revenit în forță. Vadim a avut mereu cuvintele la el. De-a lungul timpului, s-a certat cu Monica Tatoiu, Titus Corlățean, Oana Zăvoranu, Mariana Moculescu, judecători, cetățeni, pițipoance, jurnaliști, colegi de partid, “găşti răzleţe de fripturişti şi securişti pensionari”.

William Gabriel Brînză – nu o să mă leg de numele nobiliar alăturat celui de familie. Sunt sigură că l-au șicanat suficient colegii, pe vremea când mergea la grădiniță. Dacă nu știți cine e William ăsta, vă reamintesc eu. E fost deputat PDL de Diaspora, care a vrut să impoziteze cu 1% banii pe care căpșunarii, zidarii, îngrijitorii de bătrâni și alți muncitori îi trimit rudelor rămase în  țară. Asta ca răsplată pentru românii din Spania și Italia, care  l-au stimat cu aproximativ 80 000 de voturi. De asemenea, este și un mic traseist. Și-a început cariera în PRM, apoi a zburat la PDL, iar în prezent candidează din partea PER. Ar trebui să fie mulțumit că a reușit să-și strângă semnăturile necesare. E mai posibil să mănânce brânză de iepure, decât să treacă de primul tur.

Szilagyi Zsolt – Stați calmi, nu e Unicul Căpitan, fotbalistul retras de la FC Universitatea Cluj. E vicepreședintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania. Chiar și așa, nu știu dacă a remarcat cineva, însă nici ungurii nu votează cu ungurii. Nu știu de ce se mai obosesc unii să candideze, să se plimbe printre oameni, să pară interesați de ei și să le vorbească.

Mirel Mircea Amariței – este liderul  partidului Prodemo, formațiune politică lansată în 2012, pentru a reuni respinșii de la alte partide. Și Amariței s-a plimbat pe la DNA, anul trecut, pe vremea când era avocat în cadrul Realitatea Media, suspectat că a făcut niște infracțiuni în cadrul procedurii de insolvență. Prodemo este o extensie a platformei România Noastră, cu care a început să amenințe Geoană, după ce pesediștii l-au pus să-și facă bagajele. Se pare că anul acesta, concurența e acerbă în cursa pentru prezidențiale.

Constantin Rotaru – Am impresia că mulți fac ziua exact ce au visat noaptea. O să dezamăgesc fanele înfocate, însă nu este vorba despre Constantin Rotaru, solistul de muzică populară, ci despre președintele Partidului Alternativa Socialistă. În programul politic, PAS se anunță “un partid autentic de stânga, cu un program de inspirație marxistă”. Cum își mai sapă unii singuri groapa…

Gheorghe Funar – Încercarea moarte n-are. Gheorghe Funar are 65 de ani și de când a fost membru PCR, tot vrea să se afirme. E rasist, iar eu îl cunosc drept domnul care  a organizat o paradă mortuară la Cluj, în ziua semnării tratatului de bază între România și Ungaria.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare