HomeSocialEt si cetera socialaA venit toamna, acoperă-mi școala cu ceva!

A venit toamna, acoperă-mi școala cu ceva!

Dacă e toamnă începe școala și, ca atare, e rost de luat cu asalt. Părinții iau cu asalt magazinele de rechizite. Elevii iau cu asalt florăriile. Politicienii iau cu asalt microfoanele la ceremoniile de deschidere a anului școlar că este campanie electorală și trebuie să se aleagă și ei. Constructorii iau cu asalt șantierele abandonate peste vară din lipsa finanțărilor. Microbii iau cu asalt școlile pentru că se întorc elevii la cursuri și e rost de haleală și parazitism. Numai paraliticul stat românesc nu ia cu asalt problemele din sistemul de educație ca să le rezolve dracului odată și să nu mai avem subiect la fiecare început de toamnă. Până la momentul în care cineva cu putere de decizie va luat problema în mână, nu ne rămâne decât să luăm în pix crizele din educație în speranța că undeva, într-o tigvă de politician, un mic neuron va tresări.

Criza de sistem

Profesorii adoră memorarea și recitarea și de aceea transformă elevii în casetofoane performante, capabile să redea tone de informații. Când vine vorba să ne măsurăm cu alții în teste PISA, adică să contabilizăm nivelul de cunoștințe și deprinderi al elevilor ne situăm la coada clasamentului. În 2012, ultimul an de testare pentru care se cunosc rezultatele, 40% dintre elevii testați au avut dificultăți la citirea și înțelegerea unui text. De aceea sistemul de educație românesc pregătește șomeri și neadaptați pentru a căror școlarizare tocăm circa 4% din PIB anual. Culmea este că sindicatele marxiste din învățământ cer 6% și, dacă s-ar putea, triplarea salariilor fără ca în schimbul acestor bani să ofere un minim de rezultate.

Programele școlare sunt pline de tâmpenii inutile și non-materii pe care elevii sunt obligați să le îngurgiteze și regurgiteze la comandă. În epoca touchscreen-ului  profesorul român scrie cu creta pe tablă. Internetul nu este utilizat în nici un fel pentru educație, manualele școlare sunt inepte iar computerul are în acela mi bun caz rol de mașină de scris, asta dacă profesorul știe să-l închidă fără să-l scoată din priză.

Avem licee, sute, în care nici un elev nu trece bacul și le menținem cu tot cu armata de profesori aferentă. Sunt bani aruncați pe apa sâmbetei sau locuri de muncă subvenționate de stat pentru dascăli incapabili. Învățământul profesional a fost abandonat complet de ambițiile tușii Caterina Andronescu, cea care a propus în premieră mondială admiterea studenților în facultăți fără promovarea examenului de BAC. Cu asemenea tâmpiți care conduc învățământul de ani de zile este greu de făcut o restructurare.

Criza de finanțare

A băga bani mai mulți în acest sistem fără a-l restructura echivalează cu a turna apă în fântână. Iar restructurarea, măi leprelor care ați condus sistemul, înseamnă să puneți pe primul plan interesele copilului și nevoile lui de educație. Ar fi logic să definim ce nivel de CUNOȘTINȚE trebuie să aibă un copil care termină 8 clase. Aici trebuie alocați cei mai mulți bani pentru că elevul se formează și se definește în primii ani de școală. Or, în țărișoară, cel mai prost plătiți sunt învățătorii și profesorii din ciclul gimnazial, măi idioților. Iar rezultatul este că profesorii, pe acest segment, sunt slab pregătiți și asta se reflectă în nivelul catastrofal al absolvenților de gimnaziu. De aici elevul este pierdut. Nu-și găsește vocația iar liceul este o lungă vacanță terminată fie într-un examen de bacalaureat ratat, fie într-unul promovat cu șpagă urmat de o carieră universitară prestigioasă la o privată neacreditată, finalizată cu o diplomă inutilă. End of story. Acest traseu predictibil către eșec trebuie schimbat. Finanțarea solidă a ciclului gimnazial, selectarea atentă a cadrelor didactice din acest segment și elaborarea unor programe care să ofere elevilor cunoștințe în funcție de aptitudinile lor native sunt măsuri minimale care trebuie luate de urgență.

Din această resursă bine pregătită pot fi selectați viitorii meseriași pentru învățământul profesional sau liceeni care să constituie materia primă pentru facultăți. Iar de la acest punct se pot deschide finanțări pentru elevi și nu pentru școli. Ar putea fi transpus cu copy-paste sistemul englezesc în care banii urmează elevul sub formă de credit la universități evaluate periodic în funcție de niște criterii fixe în care procentul de angajați din rândul absolvenților este esențial. Absolventul plătește creditul cu un procent din venitul care depășește un anumit prag minim și în felul acesta sistemul se întreține.

Așa n-am mai ajunge în ipostaza penibilă în care suntem acum, să pregătim din sărăcia noastră forță de muncă pe care companiile din vest o iau gratuit.

Criza morală

Învățământul universitar românesc a fost contaminat cu paraziți care l-au penetrat din toate direcțiile, mai cu seamă dinspre politică. Un plagiator ordinar ca Ponta a ajuns doctor cu o lucrare copiată sub atenta îndrumare a universitarului penal Adrianus Năstase. Un alt intelectual de marcă, Gabriel Oprea, a ajuns îndrumător de doctorat la academia SRI unde predă ore libere că la altceva sunt dubii mari că s-ar pricepe. Din tenebrele învățământului universitar românesc merită scos și dl profesor Țupulan Claudiu. N-ați auzit de el. În nouă ani a ajuns de la statutul de șef de post la Poliția Ilfov la cel de decan al Facultății de Poliție din cadrul Academiei de Curcani a RSR. Și dacă credeți că mai jos de atât nu se poate, jurnalistul Mircea Marian ilustrează cu un exemplu luminos putregaiul din universitățile capitaliste: „În comisia care i-a spălat pe Tobă şi Pandele se află şi un fost șofer, agentul de politie Marius Pantea. El a fost şoferul fostului rector al Academiei de Politie Costică Voicu. Uite așa a ajuns prof universitar, îndrumător de doctorat şi membru în comisia CNATDCU”.

Nici la civili lucrurile nu-s mai cușere. S-au operat arestări pentru diverse forme de mituire a profesorilor de către studenți. De la o oră de plăceri carnale până la diverse sume de bani nimic n-a fost precupețit pentru un examen trecut cu brio. Calitatea morală mizerabilă a unora dintre profesorii universitari tolerați ani la rând chiar în fruntea unor universități cu nume a contaminat în mare parte mediul academic. Fără nicio universitate în primele 500 din lume România se bate cu stânca-n piept numărându-și olimpicii, din ce în ce mai puțini și mai slab pregătiți,  dar ignorând zecile de mii de copii pe care sistemul de învățământ i-a trimis direct către eșec.

Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 12 (1211) – 12-25 septembrie 2016

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare