HomeSocialEt si cetera socialaAdvertising + prostime = Falsă democrație

Advertising + prostime = Falsă democrație

Democrația e și ea o idee frumoasă, dar nepractică. În teorie și marxismul e frumos, anarhismul e o minune și nici capitalismul nu-i tocmai rău. Oricum ar fi, oamenii în general nu-și pun probleme reale pe teme economice sau politice, dincolo de limita șprițului de seară. Astfel democrația e o dictatură a majorității statistice, un mare compromis generalizat, o resursă inepuizabilă de idignare.

Oare totul pleacă de la principiul fundamental al votului? Care e diferența reală între monarhie și republică? Din punctul meu de vedere singura diferență este natura clientelei politice, ori e de casă, ori e de partid. Să spunem că mandatele limitate ne dau posibilitatea de a schimba conducătorii, pe câtă vreme în monarhie/dictatură aceștia se schimbă cu voia lui Dumnezeu, vorba ceea. Ah, schimbarea, acest cuvânt atât de tâmpit pe care îl tot scandăm de 27 de ani.

Schimbarea despre care tot vorbim e ca în bancul ăla cu închisoarea de femei: "Vestea bună e că astăzi vă schimbați chiloții. Vestea proastă e că îi schimbați între voi". În final, schimbarea reală vine tot cu voia naturii care decide să treacă spre neființă câte o generație de politicieni. Era și o fabulă cu broaștele care căutau un principe, noi suntem în faza cu ciotul de lemn.

Advertising-ul este motorul principal al jocului de-a democrația, el ne oferă iluzia unei alegeri de produse politice ambalate frumos, fără să ne dăm seama că votăm cu justificări mai slabe decât cele pe care le căutăm atunci când cumpărăm o pastă de dinți. Sunt reclamele alea la șampoane în care ies diamante din recipient sau alea la croissante în frângerea cărora țâșnește ciocolata ca din Vezuviu. Știm că nu-i adevărat, dar nu ne deranjează. Tot așa și cu candidații. Suntem manipulați de publicitate, dar dacă la nivel de consum nu-i bai, cât timp nu consumăm otravă care a fost promovată drept gourmet, la nivel de alegere a reprezentaților și responsabililor, fenomenul e cam nedemocratic.

Ideea e că relativ la democrație avem atitudine de nevastă înșelată, măritată din interes. Știm că porcul umblă brambura, dar important e să aducă bani acasă și să nu găsim dovezi prea clare ale infidelității. Vezi Vanghelie și Piedone și inclusiv Traian Băsescu.

Observam și eu în practică analogia "mințitul la bărbați e ca machiajul la femei". Toți știm că nu-i adevărat, important e să fie bine făcut. De ce? Fiindcă asta ne absolvă de responsabilitate pozând în victime: "M-ai mințit! M-ai păcălit! Javră!". Pe același principiu: votăm. Uitând că democrația înseamnă "puterea poporului", ceea ce echivalează cu "responsabilitatea poporului". Noi delegăm responsabili în loc să fim responsabili cu ceea ce delegăm. Fie o ardem ca fetele puse să decidă : "Mi-e indiferent", fie ne lăsăm seduși de vreun crai, fie rămânem cu porcul actual, că măcar pe ăsta îl cunoaștem.

În final suntem un mare popor ala Madame Bovary, pui de daci, născuți talent și morți speranță, fiindcă ne fură mereu arbitrii.

Cum ar fi dacă ai fi delegat să angajezi un primar așa cum angajezi un om într-o companie? Cum ar fi dacă angajarea unui bou s-ar răsfrânge în penalități salariale pentru tine. Hai să ne gândim așa. În primul rând ai face o listă cu cerințe ale postului, ai publica-o. Ar veni la interviu oameni de tot soiul, i-ai verifica pe toți să îndeplinească cerințele practice prestabilite. Ai elimina neaveniții. Ai face o listă scurtă. Ai da un test, ai pune întrebări cheie. Ai gândi bine înainte de a decide.

Însă nu, "recrutarea" de conducători e mai curând asemănătoare cu un casting. Răsfoim portofoliul cu poze, vizionăm niște trucuri și în final alegem. Warren Harding a ajuns președinte pentru că niște tovarăși s-au uitat la el și s-au gândit că ar fi "un președinte extraordinar (de frumos)" (Malcolm Gladwell – Blink, capitolul 3 Eroarea Harding). Despre înfiorătorul Trump al prezentului, nici nu mai discut.

Dacă marxismul eșuează din pricina ignorarii diferențelor dintre oameni, democrația eșuează fiindcă ignoră un lucru important: oamenii nu sunt responsabili. Dacă ar fi, n-ar exista advertising sub formă de show.

În final fac o mică referință la primul episod din "Mad Men": Votați Nicușor Dan, "It's toasted".

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare