Motivul principal pentru care am evitat să scriu despre politică, este sila permanentă pe care mi-o provocau politicienii. Abuzurile în funcție, șpăgile, teatralitatea ieftină, incompetența evidentă, parvenitismul și multe alte asemenea atribute.
De curând însă, m-am gândit că de fapt, toate cele de mai sus reprezintă un soi de sistem de apărare. Ariciul are țepi care provoacă durere atunci când încerci să pui mâna pe el. Tot așa, politicianul de mâna a șaptea, își conservă poziția și statutul prin aspectul său de limax pe asfalt umed.
Poate că pare paradoxal, dar dacă vă gândiți și voi alături de mine, veți vedea că integritatea, seriozitatea și competența nu au ajutat pe mai nimeni să se ridice în politică.
Mai întâi aș vrea să vorbesc despre eficiența silei, ca metodă de ascensiune. Imaginea jalnică a lumii politice descurajează aproape orice om serios de a intra în rândurile ei, deci ne alegem numai cu trepăduși. Tot sila este cea care ne determină să nu mai punem preț pe vot și democrație, astfel, cârnații de politici, înlătură exact acea clasă socială care ar putea să-i demonteze.
Când îi privim, parcă se ridică părul pe noi și strâmbăm din nas ca atunci când prindem carcalaci prin bucătărie. I-am strivi și pe-ăștia cu papucul nu-i vorbă, numai că, după cum e valabil și în cazul gândacilor, au coaja tare și se înmulțesc rapid. Miruiește Codruța unul cu pantoful? Hop, răsar alții doi de după bufetul partidului. Generarea de dezgust, ajută insectele astea scârboase să supraviețuiască, fiindcă la vederea lor: ezităm. Asta le dă timp și răgaz să se îngrașe.
Vinovați de toată această imagine, suntem inclusiv noi cei care îi luăm la mișto și facem bășcălie de ei. La urma urmei, ce poți să faci? Ne întrebăm ca autori și cititori. Lăcustele astea sunt copleșitoare, ele ne joacă în bâlciul lor, facem și noi circul nostru. Ei ne iau de proști, noi îi luăm în râs. Ideea asta mi-a amintit de o epigramă citită prin copilărie, al cărei autor nu mi-l amintesc:
"Nici cu o epigramă fermă
Și cu versul percutant
Nu străpungi o epidermă
Dacă e de elefant"
Cam așa cu sila și bășcălia. Sigur că nu trebuie să renunțăm la umor și ironie, nu ne-ar mai rămâne mare lucru, dar dacă nu prindem puțin curaj pentru a lupta împotriva acestor dăunători grețoși, ne vor prăpădi gospodăria încă 27 de ani de acum înainte. Arma lor este dezgustul, a noastră este votul și ar trebui să ne intre bine în cap, este singura cu adevărat eficientă.
