Geniala iniţiativă a Patriarhiei de a oficializa, în sfârşit, un lucru pe care mulţi preoţi îl practicau, dar se jenau să recunoască – nu, nu e vorba de sodomie şi nici de pedofilie, păcătoşilor care sunteţi voi păcătoşi şi vă gândiţi numai la prostii, e vorba de sfinţit maşini! – a dus, după cum arată calculele BOR, la o creştere substanţială a încasărilor bisericeşti.
Evident că, inventivi cum îi ştim, preaghiftuiţii nu se vor opri aici, ci ar putea să extindă gama de sfeştanii în domeniu. De pildă, de ce să se sfinţească doar maşinile, noi sau la mâna a doua, cu care vine enoriaşul în curtea bisericii? Dacă pui un caz, îşi cumpără omul maşină, o sfinţeşte, dar i se strică o bujie şi e nevoit să o schimbe? Bujia aia nouă o fi ea „piesă de origine“, da’ nu-i sfinţită! Şi de unde ştie clientul că, la cât o fi zăcut bujia prin galantare, la magazinul de piese auto, nu s-o fi pripăşit vreun drac în ea, de-i spurcă pe urmă toată maşina omului? Aşa că drăguţ ar fi din partea BOR să ofere şi slujbe de sfinţire „pe bucăţi“, care ar putea suna ceva de genul: „Se sfinţeşteeee acest carburator şi acest jiclor şi această curea de distribuţieee, să ţină cât scrie-n carteaaaa maşiniiii şi să nu fie contrafăcutăăăă!“. De asemenea, reprezentanţii BOR ar putea introduce şi pomelnicele pentru maşini, pomelnice pe care enoriaşii să treacă toate maşinile cunoscuţilor: „Loganul lu’ văru Costică, şi Trabantul lu’ bunicu’ Fănică şi Merţanul lui unchiu’ Pandelică şi Broscuţa lu’ nepoata Fifi, că tare mulţi draci au intrat în ea (şi-n Fifi!)“. La o adică, pentru un comision generos, preoţii pot închide ochii şi accepta şi pomelnice „contra“, ca de pildă „să facă pana prostului Şefu’, să rămână curva aia de secretară fără frâne şi să se-aleagă praful de Matizul ăla tunat al nesimţului de la parter, care face grătare-n faţa blocului“.
Şi, dacă tot se roagă, contra cost, pentru maşinile în care gâlgâie benzina de tinere ce sunt, de ce să nu ţină preoţii şi slujbe de înmormântare, pentru vechiturile duse la casat, prin Programul Rabla? Că aşa-i frumos şi creştineşte, domnule: te-a slujit maşinuţa cu credinţă, atâţia ani, are şi ea dreptul la o înmormântare decentă, nu o duci direct la topit, ca păgânii! La slujbă, întristatul proprietar va distribui invitaţilor odorizante cu bănuţ, să fie întru pomenirea rablei şi, la fiecare răspântie, cortegiul se va opri, să mai dea „cazanului“ ultima prioritate.
Celor aflaţi în această nedorită situaţie le oferim un sfat amical: daţi popilor câţi bani vă cer şi nu vă tocmiţi, că dacă se supără, ăştia vă lasă cu hârbul pe rampă, de nici REMAT-ul nu vi-l mai ia!
