România și-a luat-o la fund de la pedagoaga CEDO pentru că mioriticii ei reprezentanți au lezat incorect politic drepturile și demnitatea comunității LGBT oprind difuzarea unui film de nișă. Scandal, proteste, crize, ochi dați peste cap și explicații cerute pe grupurile de socializare, de parcă românul nu ar fi educat în spiritul incorectitudinii politice încă de la vârsta poveștilor. Cum adică? Fix așa. Ce, ați uitat de bardul intolerant Petrică Ispirescu, și de basmele lui în care înfiera cetățeni de etnie sau persoane cu dizabilități (șchiopi, chelioși, ciungi) laolaltă? Unul dintre acestea este și celebrul ”Înșir-te, mărgărite”, pe care vi-l voi rememora și explica, în ton cu vremurile, în cele ce urmează.

Așadar, personajul principal nu e, în povestea noastră, un fecior de împărat, ci, mai modest, unul de boier. Beizadeaua se întoarce din țări străine, probabil de la vreun shopping ceva, prin Milano, și pe drum vede trei tinere care culegeau cânepă și vorbeau prostii. Prima zice că, dacă ar lua-o boierul junior de soție, i-ar îmbrăca toată gospodăria cu un singur fus. A doua, că dacă ar lua-o pe ea, i-ar sătura toată gospodăria cu o singură pâine. În fine, a treia, mai versată și care nici de-a naibii n-ar fi pus mâna pe fus sau pe aluat, că-și strica manichiura french, probabil, zice: ”Dacă m-ar lua pe mine - măcar o dată – feciorul de boier, i-aș face doi feți-logofeți cu totul și cu totul de aur”.

Ei, și cum se întâmplă de obicei nu doar în basme, ci și în viața de toate zilele, boierul junior pe cine credeți că ia? Normal, pe putoarea aia care îi promisese că-i toarnă copii metalici. Dându-și seama că ar fi putut să nimerească, din greșeală, în alt basm și să aibă parte de un soț porc, spân sau de-a dreptul bestie (știți, Frumoasa și bestia, gen), fata acceptă să-i fie soață, lăsând culesul cânepii în seama fraierelor și-a tractoarelor și plecând la moșiile lui Ăla Micu. Mă rog, se căsătoresc ei, fără să dea niciun ban din darul de nuntă la Fisc, și-apoi trece la aparate.

La momentul cuvenit, pe principiul că lucrul bun la nouă luni jumate se cunoaște, gravida se pregătește să debordeze. Deși nu existau ecografii 4D, ea știa deja că o să aibă gemeni, fiindcă așa promisese și era femeie de cuvânt. Toate bune și frumoase, nașterea ar fi decurs normal și fără cezariană, dar ce te faci că prin zonă e și o slujnică romulancă. Rasistul din Ispirescu simte nevoia să o discrimineze din start: ”procleta de cioară, cum văzu fata îi puse gând rău”. Individa o aduce pe maică-sa în sala de nașteri și, dându-se drept moașă, aceasta îi propune să nască într-un mod mai ciudat: să se suie în pod și să debordeze bebeluși din gura podului, că-i prinde ea într-un ciur. Înțelegând că asta e tradiția prin zonă, viitoarea mămică se conformează și se crăcește în gura podului. Normal, nașterea decurge fără probleme, bebelușii primesc scor Apgar 10 pe linie, dar maștera ce crezi că face? Ia copiii, îi îngroapă în bălegarul din grajd, mai ceva ca-n Vaslui, și în locul lor pune doi căței, fătați de curând. ”Iaca, stăpână, ce făcuși dumneata”, îi zice ea tinerei. Vă dați seama ce necaz pe capul mamei, mai ales că era și în risc dublu de depresie postpartum, că doar născuse gemeni. Ea nu știa să fi avut de-a face cu vreun Saint-Bernard, cu vreun labrador și nici măcar cu vreun pechinez, așa că de unde și până unde să aducă pe lume căței?

Când se întoarce feciorul de boier și vede cățeii, îl apucă toate pandaliile și, cum nu exista test de paternitate, ia de bun ce-i zicea baragladina, se desparte de fata cu unghii french și o trimite să și le tocească la spălat vase, iar pe magraoaică o ia de soție. Dar, pe când fata plânge zilnic și se înjură în gând, că cine naiba o pusese să nu muncească la cânepă, vede, în colțul grajdului, cum încep să crească doi meri cu totul și cu totul de aur. Nu știu, dar ăștia din basme sunt ca PF Daniel și Adrian Minune, frate, obsedați de aur!

Cetățeanca de etnice, știind ce făcuse, îi propune atunci soțului să taie merii și din ei să facă două scânduri la pat, care le lipseau. Acuma, vă dați seama, dacă s-ar fi întâmplat azi una ca asta, romaleza n-ar fi putut tăia pomii, pentru că n-o chema Kerestoy Attila, ci era o biată magraoancă. Nu mai zic că, la banii lui, fiul de boier își lua pat cu totul, de la Mobexpert, în loc să se chinuiască să facă scânduri din meri. Dar, mă rog, erau alte vremuri, așa că să trecem peste. ”Bine, fa, dar cum să tăiem noi așa mândrețe de măr?”, zice fiul de boier - fapt care mă face să bănuiesc că era ceva înaintaș de-al lui Ponta, fiindcă numai ăla vorbea cu ”fa, Doino, ai chef de niște inundații?”. În fine, taie boierul copacii, face scânduri din ele, dar peste noapte țiganca, având, pesemne, insomnii, ca Lady Macbeth, aude scândurile vorbind între ele. Ei, și cum spuneam, vorbesc scândurile și scândura-fată se plânge că-i e foarte greu, din pricină că e ”păgâna pe mine”, în vreme ce scândura-băiat se simte excelent, ”că e tata pe mine”. Normal, a doua zi magraoanca începe iar cu amenințările, cerându-i boierului să taie scândurile, că altfel ea își face felul cu Furadan. Prostul satului iar o ascultă: taie și arde scândurile, dar două scântei, păstrând intact genomul celor doi copii, pică în grădină și se transformă în ”două steble de busuioc”. Un miel la care boierul ținea foarte mult mănâncă busuiocul și imediat i se face lâna de aur – ah, dac-ar fi știut Gigi Becali asta își îndopa oile cu busuioc de la Muntele Athos! Fustangioaica îi cere soțului să-și taie mielul – ăla din ogradă, nu ăla din pantaloni, iar prostul nostru iar o ascultă. Și probabil că ar mai fi tot tăiat și ars la obiecte și animale, dacă nu, într-o zi, fosta soție a boierului, mergând la râu să ia apă, vede pe un dâmb doi copilași care se jucau cu două mere de aur. Cum probabil ați intuit, erau chiar copiii ei, dar cum au ajuns acolo Ispirescu nu ne spune. Printr-o gaură neagră, de care însă mă-sa era străină, presupun. Copilașii sunt duși de o babă intergalactică acasă la ea și pe urmă se prezintă la o șezătoare, un fel de ”Românii au talent”, varianta retro, unde fiecare venea să se facă de râs. Boierul, care era un fel de Moga, mare șmecher în juriu, le cere copiilor să-i spună o poveste, iar ei îi spun chiar propria poveste, dând-o pe țigancă în vileag. Furios, boierul aplică pedeapsa clasică din basme: o leagă pe romulancă de cozile a doi cai, împreună cu un sac de nuci și îi alungă în lume: ”și unde pica nuca, pica și din țigancă bucățica, până nu se mai alese nici praful de dânsa”. Din fericire, boierul a murit și el între timp, că ajungea, Doamne fere, în Senat, din partea AUR, și ne făceam de râs în toată Europa cu așa rasist!