PNL-AT redivivus! Nu pe post de mlădiţă tânără şi originală, ca în 1990, ci în varianta tomnatecă PNL- Aripa Tăriceanu. Distinsul e la a doua dizidenţă în partid, după cele patru în doctrina conjugală. Doar că în ’90 pornea animat de elanurile juvenile ale Statului minimal, pe când azi o dă la întors spre socialul ce-i va cere să le promită sinistraţilor bugetari hoteluri de 3 stele rouge şi inundaţii cu ajutoare. Dacă liberalii roşii îi zbârleau, pe vremuri, mustaţa conservatorului Eminescu, ăştia de se prefigurează vor fi pe placul viitorului conservat Voiculescu şi îi stârnesc deja fiori maritali cârlanului întârziat Ponta.
Mie îmi place cum se joacă radicalii liberi scăpaţi în ’90 de sub chimia paternalistă a lui Ceaşcă Întâiul cu titulaturile istorice găbjite de ei din Arhivele Statului ştampilate la SECU. Liberalismul autentic a murit de mult pe la Canale, iar ţărănismul sincer ne-a părăsit odată cu Seniorul şi Raţiu. La fel cum dreapta românească a ajuns să fie reprezentată de Băsescu, conservatorismul de turnătorul fruntaş Voiculescu şi social-democraţia prin boierimea proletară cu faetoane aurite la scară. Eternul mire-prim Tăriceanu se arată convins că îl va bate pe Antonescu la prezidenţiale, mai sincer decât miresele lui când îi spun că îl iau din dragoste dezinteresată. E clar că tăricelului i se pregăteşte rol de iepure în cursa alegerilor, menit să ducă trena USD-ului şi să mai tragă în piept ceva procente din suflul contracandidaţilor de pe culoarul drept. De-şi va juca partea conştiincios şi perechea Victor-Viorel va rupe victorioasă panglica, iepuraşul va fi răsplătit pe măsură şi îşi va pune din nou cizmele de inundaţii peste smoking din postura de Prim-Ministru. Pentru asta ne va servi nouă multe pamblici electorale pe gură, să ne convingă că deodorantul de Citroen s-a downgradat la parfum popular din China Mall.
L-am sfătui pe însurăţel ca în noua alianţă nedusă la biserică să fie mai atent la fereastra dormitorului; partenera nu e numai una unsă cu alifii peste tot, ci şi Julietă julitoare la portofoliu şi pentru care felinarul roşu e cea mai sinceră declaraţie de fidelitate. În loc să se viseze cumva Călin filé-de-poveste sau viclean copil de casă liberală, mai bine şi-ar negocia realist contractul prenupţial; originea grecească îl recomandă ca pe un cal troian, dar numai bun de ars după ce perfizii politeişti se vor vedea stăpâni pe Cetate. Şi de nu ne crede pe noi, să-i dea un telefon lui Crin. Dar nu din biroul lui Ponta, că îi ascultă Polifem cu STS-ul şi îl apucă, sincer, hăhăitul homeric.
