Candidez pentru un loc în Senat! Am în faţă o hârtie semnată şi ştampilată pe care scrie:
„Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 42 al Municipiului Bucureşti decide:
Articol unic – Acceptă candidatura domnului Ştefănescu Alexandru propus de Alianţa România Dreaptă pentru funcţia de senator în Colegiul uninominal 7 al Circumscripţiei Electorale nr. 42, la alegerile parlamentare din anul 2012”.
Sunt tentat ca de acum înainte să mă uit de sus chiar şi la agentul de circulaţie, când mă fluieră pentru că nu mi-am pus centura. Dar mai bine… amân, să văd întâi rezultatul alegerilor.
Povestesc tuturor cunoscuţilor că am acceptat să candidez (ca membru al PNŢCD, care face parte din ARD) şi aştept să fiu admirat şi lăudat. Spre surprinderea mea, ei mă compătimesc. Iar unii chiar mă dezaprobă vehement. Credeam că fac o faptă bună şi aflu, iată, că fapta nu e bună, ci periculoasă, compromiţătoare şi nedemnă de mine.
Blondele din agenda mea îmi telefonează şi mă anunţă că dacă nu mă retrag imediat din cursă, n-o să mai iasă cu mine nici măcar la o cafea, fiindcă n-au chef să ne trezim cu paparazzi după noi.
Un necunoscut mă opreşte pe stradă şi mă roagă ca, dacă ajung în Parlament, să am grijă să fie amendat un vecin al lui, care dă sonorul prea tare la televizor. Aşa am să fac. Aveam în minte un program politic, dar pe nimeni nu interesează acest program. Un autor obscur, care nu mă mai saluta de ani de zile, fiindcă am scris despre el că n-are talent, îmi face o vizită neaşteptată şi mă asigură că mă votează, dar mă roagă să am grijă de el când o să fiu senator. M-am şi gândit la un proiect de lege pentru atribuirea de talent de literar, din rezervele de stat, celor care n-au.
Contracandidatul meu în colegiul 7 este Victor Ciorbea, preşedintele unui fragment din PNŢCD, pe care justiţia nu l-a recunoscut. Eu aparţin adevăratului PNŢCD, care are legitimitate juridică. După ce că face parte dintr-un PNŢCD-fantomă, Victor Ciorbea s-a mai şi aliat cu PSD-PNL, trădându-l pe Corneliu Coposu. Ce dezamăgire! Va trebui să-l evit de acum înainte. Cine s-a fript cu Ciorbea suflă şi-n iaurt.
Lumea mă cunoaşte ca „Alex. Ştefănescu”, dar pe buletinele de vot o să scrie „Alexandru Ştefănescu”. Dacă aş întoarce timpul înapoi, mi-aş semna cărţile şi articolele „Alexandru Ştefănescu”. Şi le-aş şi scrie mai bine.
Particip la o şedinţă foto. Domnişoara care mă machiază mă întreabă cum aş vrea să arăt. Îi răspund: „Mai bine decât Victor Ciorbea”.
Mă dă – să nu râdeţi, asta nu e o revistă de râs – şi cu puţin ruj pe buze. Sunt cuprins de nostalgie. N-am mai simţit gustul de ruj de peste douăzeci de ani.
Aş fi un foarte bun senator, m-aş strădui să fiu de folos oamenilor reprezentaţi de mine în Parlament. Dar m-aş purta frumos şi cu colegii mei, unora făcându-le chiar mici cadouri: lui Crin Antonescu – un ceas deşteptător, lui Dan Voiculescu – o pereche de cătuşe, lui Dan Diaconescu – o şuviţă din părul Elodiei.
Am mari şanse să fiu ales. Prietenii mă vor vota ca să mă ajute să-mi îndeplinesc o dorinţă, iar adversarii – ca să mă facă să nu mai am timp de scris. Practic mă va vota toată lumea. Dacă mă împrietenesc între timp cu Liviu Dragnea, mă vor vota şi cei care nu vor merge la vot. Sau cei care se află demult pe lumea cealaltă. Deviza electorală poate fi: „Fiecare urnă funerară – la urnă!”.
Loviţi-mă fără milă! Cu ştampila!
