Pe coloana sonoră a unui film foarte simpatic, numit "Marea Hoinăreală" ("O Brother, Where Art Thou?"), am auzit un cântecel de pușcărie ce parodia o melodie copilăroasă. Cântecelul vorbea despre copaci cu țigări și râuri de wiskey și lacuri de tocăniță, despre cum există un loc minunat în care nu trebuie să-ți schimbi niciodată ciorapii, vă dați seama? Ei, pe lângă aceste minuni se vorbea și despre bulldogi cu dinți de cauciuc, dube goale, polițiști cu picioare de lemn, pușcării de tinichea din care ieși imediat ce ai intrat, ce mai încolo și încoace, raiul pușcăriașilor.
Sună cunoscut? Păi cam sună băi fraților, mai ales partea asta a doua. Și mai grav e că pentru noi românii pușcăria e așa o trăznaie decorativă, ne încadrăm fix în sentința lui Hunter. S. Thompson: "într-o lume în care toți sunt vinovați singura crimă e să fii prins și singurul păcat e prostia". Beleaua însă nu e pușcăria, ci faptul că românii au votat cu oameni urmăriți penal sau chiar condamnați. Ce deducem noi de aici? Deducem că românul nu dă doi bani găuriți pe sistemul de justiție. Deducem că suntem o nație de borfași care ar sta lejer la pușcărie o vreme dacă ar câştiga niște bani serioși aferenți "sejurului", un calcul de oportunitate meschin.
Nu-i mare lucru să fii pușcăriaș, nu e rușine, nu e dezonorant, nu e jenant, penibil, ridicol. E așa o chestie care la se rezumă la:"s-a" meritat sau nu "s-a" meritat să stai la bulău?
Da e trist, printre multele noastre tristeți, românul e cam frate simbiont cu codrul în sensul că e cam din pădure, cale lungă pân' la burg. Puțină auto-critică nu ne-ar strica, din când în când, e absolut în regulă să gândim prost până la un punct, dar să fie un punct.
Responsabilă de perspectiva noastră asupra fenomenului este iresponsabilitatea justiției și a statului în raport cu această instituție și putere esențială a statului. E foarte important ca societate să înțelegem ce înseamnă iertarea, reintegrarea, reabilitarea celor care conduși de anumite situații au ajuns temporar prin penitenciare, dar e la fel de important să înfierăm preventiv și să marginalizăm orice mahăr sociopat care a riscat pușcăria cu bună știință pentru a se căpătui pe spinarea noastră, altfel nu facem decât să-i încurajăm, iar asta, băi dragilor, ne face și victime și complici și amărâți.
