HomeSocialCe ne mai rage prin buzunare?

Ce ne mai rage prin buzunare?

Având în vedere că, în 16 septembrie 1836, Domnul Țării Românești, Alexandru D. Ghica, ne-a procopsit ca monedă a țării cu leul, vă prezentăm un film documentar realizat în ultimii zece ani pe o pereche de astfel de lighioane aciuată în Seiful Băncii Naționale a României.

În aproape zece ani de filmări și observații directe, am constatat că este vorba despre primul caz de extincţie a unei specii prin înmulţire brutală. Chiar dacă, la 1 iulie 2005, i s-a făcut o operație de scurtare a cozii cu patru nule, el, plin de vigoare, încă se mai înmulțește (altceva trebuia să-i taie!). O altă particularitate a leului românesc, un prădător brutal, obişnuit să-şi atacă şi să-și doboare prada în haită, este faptul că, deşi prezent pe piața de capital, cu posibilitatea de-a covârși prin număr prada, slăbit, lihnit şi neducând nimic acasă, se-nmulţește, cu inconştienţă, fără să-şi facă probleme cu ce se va hrăni mâine. Pentru că şi mâine, cu nepăsarea pe care ţi-o dă stabilitatea, vreun dolar sau euro rătăcit s-ar putea abate pe piaţa românească, direct în raza lor de acţiune.

Dar să dau drumul la videoproiector, aşezaţi-vă comod în fotolii şi să vedeţi despre ce este vorba:

Suntem în piaţa bursieră românească în zorii unei zile obişnuite. Adus de vreun investitor, pe piaţa Rasdaq sau a Bursei de valori, apare un dolar sau un euro în căutarea vreunei fabrici ce vrea să se privatizeze. Prim plan: vorbim despre un dolar, sau euro, antrenat, un supravieţuitor al speciei lui, care a reuşit să evite toate capcanele, buzunarele, mâinile şi plicurile întinse în calea lui de către birocraţia românească în procesul de privatizare.

Schimbare de plan: deşi vânaţi cu ferocitate atât pe timpul zilei cât şi peste noapte de către duşmanii lor naturali (flash-uri de prezentare în ordinea ferocităţii şi lăcomiei): impozitul, gigacaloria, kilowatul, coşul zilnic, băutura şi bufetu (revenire cu zoom pe subiect): şi uşor amorţiţi de vântul rece al tranzacţiilor bursiere, leii hămesiţi de pe piaţa de capital reperează, imediat, dolarul. (Traveling cu zoom in): În mod dramatic, începe hăituirea.

Trezeci şi doi de mii opt sute şaizeci şi doi lei, prin 2003, azi doar 3,4221, se reped asupra bietului dolar. Să zică mersi, că dacă era euro, treizeci şi cinci de mii şase sute unsprezece mii de lei i-ar fi sărit în cârcă în aceeași perioadă, azi doar 4,4209. (Glisare cu prim plan pe victimă): „Luaţi leii ăştia de pe mine, că-i omor!”se scutură, în van, dolaru, sau euro-iul. (Montaj cadre):

În toiul încăierării câţiva lei cad – se ridică mai mulţi şi mai agresivi şi-l copleşesc pe dolar de vai de mama lui. În timpul luptei, dolarul depăşeşte toate pragurile psihologice ale cotaţiei bursiere, fără ca leii să obosească. (Traveling cu zoom out): Aşa că, în final, hăituit, obosit de luptă, dolarul/euro se va retrage de pe piaţa de capital fără nici o afacere în gură… Leii la fel. Te şi miri, cu ce naiba se hrănesc de supravieţuiesc?”

Dar să nu vă faceţi griji, leul românesc este nepieritor. Cade unul, se ridică alţi zece – căci vigoarea este boala lui. Familia de lei care şi-a făcut culcuş în seiful Băncii Naţionale se-nmulţeşte, aproape anual, cu tot felul de ţânci neajutoraţi. Noi, după zece ani de studiu, bănuim că se hrănește, inconştient, din propria-i depreciere.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare