Principiile leniniste, verificate în zeci de ani de conflicte ideologice între taberele rivale din URSS şi alte state comuniste, o spun clar: atunci când eşti atacat, nu încerca să te aperi aducând argumente, ci atacă şi mai îndârjit, inventând acuzaţii. Aşa procedează şi astăzi demnii urmaşi ai lui Lenin şi Stalin, Victoraş şi Crinuleţ. Văzând ei că se-mpute treaba cu Becali şi glasuri critice au început să se facă auzite şi în PNL, ce şi-au spus? Trebuie să băgăm musai o perdea de fum, o petardă, o pocnitoare, ceva, ca să nu se mai uite lumea în curtea noastră, ci la alţii. Cum se rezolvă problema? Nu e mare lucru: se ia un procuror obedient şi cu bube în cap, căruia i se promite şefia DNA şi care, cu totul întâmplător, a instrumentat un dosar fierbinte pentru fosta guvernare pedelistă – dosarul Blejnar. Procurorul scoate, la momentul de maxim scandal în jurul lui Becali, nişte stenograme „şocante”, în care singurul lucru şocant e însă faptul că, pentru prima oară, apar interceptări ale discuţiilor unui şef de stat din estul Europei. Scopul este clar: să arate legătura dintre Băsescu şi mafiotul Blejnar, „regina” unei ţări imaginare a şpăgii şi corupţiei, care se întindea mult peste graniţele României.
Acum, tema va fi tocată zile în şir pe moguliziuni, ca o dovadă în plus că „dictatorul Băsescu şi coţofana aia de Udrea” dădeau indicaţii preţioase despre unde trebuie să ajungă banii poporului. Doar că, de data asta, cred că tonomatele, atât de iscusite de obicei în activitatea lor de desfiinţare a adversarilor lui Felix et comp., săvârşesc o imensă greşeală punând pe tapet acest subiect. Că Blejnar e un mafiot ştim. Că a acţionat în interesul clanurilor mafiote din PDL de asemenea ştim. Dar aş fi vrut să văd convorbiri care să întărească aceste lucruri sau să-l incrimineze chiar şi pe Băsescu. Or, din discuţiile date publicităţii, nu rezultă de nicăieri că preşedintele ar fi poruncit vreo mânărie. Dimpotrivă, preşedintele apare mai curând ca un patriot, care are mare grijă să nu-şi depăşească atribuţiile şi de aceea îl trimite pe Blejnar la premier şi la miniştrii de resort, rugându-l doar să nu trădeze interesele statului român, şi aşa prejudiciate de cei care au vândut Petromul pe nimic.
Oricine a învăţat să citească în şcoala generală şi nu are creierul spălat de Antene va pricepe clar acest lucru. Şi uselenienii ar trebui să-şi dea seama că, semănând perdele de fum, vor mai culege doar o brumă de voturi în decembrie. Ei ar trebui să înţeleagă că, ridicându-i asemenea mingi la fileu lui Băsescu, îi dau, practic, muniţie să-i mai ciuruiască o dată, în decembrie. Aşa că albumul ăsta de duete Băsescu-Blejnar şi Blejnar-Udrea nu ne-a convins, băieţi. Băgaţi-vă aşadar în studioul de înregistrări, puneţi-vă căştile pe urechi, rugaţi-l pe producătorul Felix să oprească zgomotul de fond şi, cine ştie, poate aveţi noroc şi prindeţi un duet Băsescu-Udrea. Ăla sigur v-ar aduce un disc de platină şi ar rămâne în topuri luni întregi!
