N-am înțeles nici până astăzi ce pun ăștia-n ciocolata Rom de trezește un sentiment național atât de puternic. Sudoarea lui Petre Țuțea? Fire de păr din coama calului lui Ștefan cel Mare? Ori în fabrică duduie zilnic muzică populară românească? Altfel cum îți explici faptul că reclamele lor trezesc un spirit războinic demn de o armată de obezi înarmați cu baionetă la batonul de ciocolată.
Când au îmbrăcat ambalajul în drapelul american s-au aprins spiritele de parcă avea vreo relevanță că mănânci dintr-un ambalaj cu tricolor, ori cu steluțe. E ciocolată, nu Casa Poporului! Dar bine, ăla a fost marketing pentru că exact pe asta se bazau: aplombul public al celor ce vor să servească o ciocolată românească, într-un ambalaj românesc, într-un mediu românesc. Probabil dacă ar pune cruce ambalajului, precum Gigi pe autocarul Stelei, ar fi profund românesc. Să-i vezi pe cei din fabrică frecând batoanele de ciocolată de moaștele vreunui sfânt pentru un plus de savoare autohtonă.
Acum auzi discuții prin tramvaie că-n noua reclamă zace foarte mult adevăr despre faptul că românii au inventat jetpack-ul, basseball-ul/oina și stiloul. Și ca să ne răzbunăm, furăm „chestia” britanicilor (biscuitele). Dar ce nu spune reclama e că o companie britanică a inventat ciocolata sub forma pe care o consumăm noi astăzi și un suedez a îmbunătățit formula cu lapte câțiva ani mai târziu. Deci Rom își poate lua jetpack-ul, oina și stiloul și să și-l bage-n sentimentul ăsta separatisto-național, pentru că invențiile nu aparțin popoarelor, ci oamenilor. Mai bine ar pune semnul păcii pe ambalaj, puțină marijuana medicinală-n rețetă și să schimbe numele produsului din Rom în Om.
P.S. – pentru a clarifica mai bine mentalitatea românească de „ne-au furat și alții, o să ne răzbunăm în același fel” (vezi cazul biscuitelui englezesc în raport cu oina), recomand Hoția la români de Marius Ghilezan.
