După scrisoarea trimisă, direct din Anglia, de un grup de băieţi cu ochi albaştri, înghesuiţi sub o ie de jună studentă ariană, d-a noastră, din bobor, o altă misivă a încins mediul virtual: mesajul transmis de Oana Stancu şefului ei direct, Mihai Gâdea, şi subalternului acestuia, Adrian Ursu. Poeţii proletcultişti ai obsedantului deceniu, scribălăii pupincuriştii ai lui Ceauşescu şi mii de generaţii de lingăi de toate naţiile şi limbile ar fi putut să-şi ia notiţe de la duduia cu papile de catifea.
Mai rar ţi-e dat să auzi atâta ipocrizie înghesuită în câteva fraze. Ridicându-l la icoane pe “Mihai Viteazul”, care a înfruntat cu bravură liftele păgâne de la DNA, dolofana Oana a lăudat, in extenso, întreaga Antena 3, cu toţi muncitorii ei, lăudându-se, implicit, pe sine. La un moment, s-a încurcat şi ea în atâtea limbi, fiind cuprinsă, inevitabil, de dilema câinelui care se autosatisface oral în coteţ şi se întreabă, filosofic: frate, eu acuma dau sau iau?
E drept că donşoara Stancu l-a avut drept model într-ale linguşelii greţoase, pe însuşi Gâdea care, dacă vă mai amintiţi, i-a aplicat şi el mogulului, cu buzişoarele alea de trei ocale bucata, acelaşi tratament, de n-a mai stat săracu’ Felix o săptămână pe bucile curului, de teamă, vorba poetului, să nu-i strivească sărutul.
Dar eleva şi-a depăşit cu mult maestrul. Făcând aluzie subtilă la religia de pocăiţi (fiindcă un rob al banului, ca Gâdea, n-are credinţă, are doar religie) a şefului direct, Oana l-a numit pe acesta “frate de surori” şi i-a închinat un pomelnic de ditirambi, proslăvind calmul şi stăpânirea lui de sine în faţa caiafelor băsiste: “Mihai Gâdea a avut o furtună în el de potolit”. Păi asta nu-i nimic, cucoană, să-l fi văzut matale pe Ciuvică-o-are-mică (bravura), cum tremura ca piftia, de ziceai c-a avut un Parkinson de potolit!
Şi, ca să fie sigură c-o s-o treacă stăpânirea pe lista de prime de Crăciun, Oana îi mai aplică o ultimă limbă expertă lui Mihăiţă: “Mihai nu e un şef, un director, ci o cloşcă care-şi veghează puii”. Cacofonia face toţi banii şi reflectă perfect principala ocupaţiune mintală a celor de la Antene, care nu ţine de “reflectare”, ci de “că-care”. Adevărul e că Mihăiţă Gâdea, cu mutra lui de înţelept al satului de proşti şi mâna dusă mereu în dreptul buzelor, în semn de cugetare profundă, chiar aduce cu o cloşcă. Nu una cu pui de aur, ci una cu pui de balaur.
La pieptul lui imberb, de tocilar-minune, el a crescut toţi puii născuţi vii de balaurul Felix şi hrăniţi nu cu lapte, ci cu venin. Un cunoscător al regnului animalier mitologic ar spune că, de fapt, teologul de duminică nu-i chiar o cloşcă, deşi cloceşte, ci mai degrabă un vasilisc, acea creatură bizară, născută în zodia câinelui dintr-un ou ascuns în bălegar şi clocit 40 de zile de-o broască râioasă. Cine-a simţit măcar o dată miasmele otrăvite din studiourile Sintezei Silei ar băga mâna-n foc că ipoteza e veridică!
După ce-l pupă în bot şi-l papă tot pe Gâdea, Oana Stancu îl ia în primire pe Adrian Ursu, “cel calm şi plin de umor în situaţii de criză” şi declară, cu patos: “l-am iubit şi pe el, ştiind că îi sar stenturile din piept pentru prietenul lui”. De unde deducem noi că suprema dovadă de dragoste nu e acel celebru “te iubesc de mă cac pe mine”, adresat de Cătălin Botezatu iubitei lui, Vasile, ci gestul lui Ursu, căruia îi sar stenturile din cord când se gândeşte la buzişoarele lui Gâdea!
Iar fătuca încheie, apoteotic, aplicând o ultimă limbă, comună, celor doi corifei, cu o abilitate care ar fi putut să le facă pe Alina Plugaru şi pe Sandra Romain să crape de invidie: “Aceşti doi oameni, Mihai şi Adrian, au fost stâlpii mei. Ce să-i mai ceri lui Dumnezeu la greu, când îi ai pe ei? Doar sănătate!”. Fătuco, e Justiţia călare pe voi şi tu te rogi de sănătate? Roagă-te să aveţi noroc să vă scape Ponta de DNA, că sănătoşi au fost şi-ăia de pe Titanic!
Exclusiv online
