La o săptămână după ce-şi pierduse onoarea, probabil pe la vreun miting electoral al PSD, ministrul de Externe şi-a regăsit-o, în mod uimitor, tocmai când se pregătea să o declare nulă – ca să vedeţi că ajută şi rugăciunile PF Daniel la ceva. Cu onoarea reperată, domnul Titus Corlăţean a înţeles, în sfârşit, cât rău făcuse ţărişoarei lui împiedicând diaspora să voteze şi şi-a înaintat demisia.
Ce va urma acum? Dacă speraţi că va veni în locul lui un ministru democrat, care să înmulţească secţiile de vot mai ceva ca Iisus peştii şi Iliescu mandatele, vă înşelaţi. Dacă nădăjduiţi că va veni unul care o să pună la dispoziţia alegătorilor din diaspora autocare, să-i ducă la secţiile de vot de la sute de kilometri distanţă, sunteţi într-o mare eroare. Iar dacă visaţi că va veni unul care o să introducă mintenaş votul prin corespondenţă, deja mă simt obligat să vă întreb: ce-aţi fumat, fraţilor, că vreau şi eu?!
Plecarea lui Corlăţean nu rezolvă nimic din toate aceste probleme. În locul lui va veni, probabil, ca interimar, săptămâna asta, eternul şi la toate priceputul Victor Ponta, care va face cu diaspora ceea ce a făcut şi cu masteratul, şi cu doctoratul: o va fura. Cu rânjetul lui de Mickey Mouse sadic, premierul va face tot posibilul să-i împiedice pe românii din diaspora să voteze. Acestor oameni, Corlăţean le-a furat dreptul la vot ca un amator, ca un cârpaci.
A venit vremea ca Ponta să se implice, ca un profesionist. Maestrul dublului limbaj, zis şi Viorel Parşivel, le va jura diasporenilor că le garantează dreptul la vot în timp ce o să-i ţină pe la cozi, pe 16 noiembrie, toată ziua. Homunculul Ponta nu uită că diaspora l-a îngropat pe Geoană şi el nu vrea să împărtăşească soarta Prostănacului, că-i băiat tânăr şi are multe guri de hrănit. Corlăţean e dus, dar în PSD mai sunt mulţi curlăţeni – iar Ponta e primul – care în ultimii ani au făcut curul lat păpând tot din farfuria bugetului. Dacă piere Ponta, vor pieri cu toţii şi, chiar dacă de foame nu mor ei, că şi puşcăriile asigură necesarul zilnic de calorii, icre negre şi şampanie franţuzească n-o să pupe la Jilava.
Titus Corlăţean e primul dintre miniştrii guvernului Ponta care-şi dă demisia aparent de bună voie, fără scandaluri şi fără presiuni. Pentru fraierii cu ciungă în păr şi pene pe spate, acesta e un gest lăudabil – uite, dom’le, vor zice ei, că mai există onoare în politica românească, a renunţat omul la atâtea avantaje când şi-a dat seama că a greşit. Pentru cei care mai ştiu ceva şah însă, demisia lui Corlăţean e doar o capcană: PSD sacrifica dama ca să scoată, la final de meci, pionul. Chit că în cinci ani, şi pionul ăsta, pre numele lui Mister Pârţ, are toate şansele să se preschimbe în nebun.
