Degeaba încearcă obrăznicătura asta mică de Victor-Viorel să ne trombonească în față că e anti-comunist sadea, că adevăratul doctorat în drept și l-a dat în Piața Universității, scandând ”Fără comuniști!”, după ce-și dăduse și masteratul în peripatetică golănind prin gara din Paris. Faptele dovedesc că el nu e decât un plod parșiv, clocit la subsuoara de ilegalist de același Iliescu, ca un vasilisc din folclorul slav. Pentru că, deși nu mai prididește să se declare adept al economiei de piață, al liberei concurențe, în suflețelul lui mic și meschin, Ponta e mai comunist și mai populist decât fostul prim-secretar.
Pricepând că se duce rapid pe tobogan și că doar nepriceperea Marelui Mut l-a făcut să rămână premier până acum, Ponta a început să asculte, probabil, sfaturile bătrânului edec și a trecut la măsuri și mai populiste decât cele de anul trecut. Partea tragi-comică, pe care votanții lui tradiționali sunt prea tâmpiți sau prea morți ca s-o priceapă, dar o simțim noi, ceilalți, e că fiecare dar de bani pe care-l face Ponta e însoțit, musai, și de un luat de bani.
Pe de o parte, premierul a mărit toate taxele posibile, dar pe de alta îți dă o sută de lei impozabili, dacă ai bon câștigător la loterie. Pe de o parte, îți mai pune o acciză la benzină, ca să construiască autostrăzi, dar pe de alta anunță ieftiniri masive la combustibil. Rezultatul? Benzina, de la 6,4 lei a ajuns la 4,9 lei, ca să tindă azi iar tot spre 6 lei, în vreme ce autostrăzile lui tind spre 0. Mai deunăzi, inspirat, probabil, de idolii săi Orban și Putin, Ponta s-a rățoit la marii retaileri, amenințându-i că, dacă nu micșorează rapid prețurile de la 1 iunie, o să le aplice el, personal, o taxă specială, numai lor.
Pulimea a juisat, probabil, la auzul unei asemenea vești, imaginându-și că litrul de ulei o să fie, acum, că a zis Ponta, 3 lei, iar kilu de zahăr 2, kilu de mici o să scadă la 10 lei, iar berea corespunzătoare o să ți-o dea supermarketul gratis, să nu-l supere pe premier. Ceilalți, care mai știu ceva economie, s-au luat însă cu mâinile de cap, știind că retailerul nu-i prost, să încaseze pierderi, și orice taxă suplimentară se va reflecta în prețul de pe raft. Poate să pună Ponta zece taxe, tot de zece ori supermarketurile își vor ”adapta” prețurile, în sus, bineînțeles.
Da, vor spune unii, dar micii producători vor menține prețurile mici și așa o să le dea peste bot la alde Cora, Carrefour, Auchan etc. Mentalitatea asta ar fi excelentă, dar e imposibilă în România. Fraților, treziți-vă, ăia care gândeau așa au emigrat demult în Israel! La noi se merge pe principiul: ”A scumpit ăla brânza? Păi hai s-o scumpesc și io, ce plm, doar n-oi fi io mai prost!?”. Și, în loc să avem prețuri mult mai mici doar la unii, o să avem prețuri mult mai mari la toți.
Într-o asemenea situație, Ponta n-ar avea decât o singură soluție, brevetată deja de înaintașul lui, Ion Iliescu: dacă marii retaileri tot vor mai mări prețul, să aducă guvernul, pe cheltuiala lui, niște mineri, ca să-i învețe pe ciocoii capitaliști mercurialul cu bâta și târnăcopul și să le planteze panseluțe direct pe chifteluțe.
