Există, cu siguranță, mai multe teorii despre cine a “stricat” Vama. Dacă-l întrebi pe Lorin Fortuna, mai mult ca sigur că la mijloc a fost vorba despre o conspirație peștiliano-reptiliano-balauriană, cu largul concurs al lui Bafomedos. Pe Antena 3 nu ar putea să fie de vină nimeni altcineva în afară de Băsescu, șleahta portocalie și Nutzy Udrea care ne arată că are stofă (de leopard) de politician. Oamenii de bun-simț au însă în vedere trei cauze mai plauzibile: Tudor Chirilă, Mircea Toma sau cocalarii. Excluse nu sunt și niște combinații ale acestora.
Tudor Chirilă reloaded
Weekendul ăsta am fost în Vama, unde nu mai fusei de vreo doi ani. Cum în Univers nu există coincidențe, anul 2013 este același în care Tudor Chirilă a mai lansat o altă melodie despre puștoaice-gagici-bla bla-plec la mare (video în cazul în care nu știți la ce mă refer). Aceeași rețetă ca la melodiile lui vechi care, într-un mod aproape inexplicabil mie, prind în continuare, deși sunt toate la fel. Dacă există vreo conspirație iudeo-masonică în industria muzicală, Vama Veche-Tudor Chirilă-Vama este, în mod cert, cel mai reușit exemplu. Pe la aproape toate terasele, când se auzea mizeria lui de melodie, toți erau cu mâinile sus la refren, de la cocalarul cu lanț de aur, la corporatiști, hipsteri și rockeri. Ceea ce este, cred, vag trist.
Se strică, nu se strică Vama,
Șaorma de acolo tot același gust are. Trecând peste partea stricată de Tudor Chirilă, în rest nu-mi dau seama ce mai e distrus în Vamă. Adică găsești acolo apă, nisip, terase, gagici topless, punkiști care fac chetă și același CD la Stuf ori Expirat de când eu n-aveam drept de vot. Au mai răsărit câte un hotel de melteni și niște umbreluțe în plus, dar no, umbra e, totuși, o chestie mișto. În plus, din ce în ce mai mulți proprietari de terase de acolo au descoperit virtutea existenței colacului la veceu și s-au dezis de buda turcească, un fapt salutar, cum ar zice (de data asta corect) Mihai Gâdea.
Am întâlnit și cocalari liniștiți
Până acum câțiva ani cocalarii care veneau în Vamă erau priviți de hipstero-hipioți cam cum se uitau romanii la huni, goți, vizigoți și ceilalți năvălitori. Acum văd că și cocalarii s-au mai liniștit. N-am auzit manele și nici multe semințe sparte pe plajă, deși am avut un an agricol bun. Ba chiar mai mult, am văzut niște melteni care știau versurile de la În umbra marelui URSS și care dansau politicos, fără să zică “pune-o bă p-aia nouă a lui Guță!!”. Aș îndrăzni să spun că Vama îi civilizează cumva pe cocalari.
Gorjule, mândria țării!
Cea mai exasperantă chestie din toată călătoria asta, pe lângă soarele de care m-am ferit cu obstinație, a fost drumul cu trenul de la întoarcere. Nu vă gândiți la cel mai previzibil aspect, în mod miraculos trenul nu a avut întârziere, ci are legătură cu niște cetățeni din colegiul electoral al domnului premier. Așadar, în Costinești se urcă un grup de indivizi tineri, circa 21-22 de ani. Cu arătare de oameni, dar cu comportament de neanderthalieni, ei sunt o nouă dovadă a existenței unui strămoș comun pentru oameni și maimuțe. Pe lângă faptul că se comportau ca și cum și-au cumpărat compartiment propriu și se lăudau că, beți fiind, au răsturnat o mașină de la un parc de distracții, unul dintre ei își varsă, la un moment dat, berea pe jos în compartiment. Nervos, aruncă doza cu ce a mai rămas pe geam (deh, era la mai puțin de un metru de coșul de gunoi), apoi își scoate un tricou, șterge cu el pe jos și…ați ghicit, îl aruncă și pe ăla pe geamul trenului. Apoi, ca meniul să fie complet, aruncă și doza gagicii sale pe același geam. În timp ce, repet, coșul de gunoi era lângă el și mai era, întâmplător, gol.
Cine erau cetățenii aceștia? Studenții de elită ai Universității din Tg. Jiu și români verzi, plecați în tabără la mare pe locuri subvenționate de stat, dar care de-abia erau în stare să lege două cuvinte fără un dezacord. În momentele acestea găsesc extrem de amuzant cum unii o tot țin p-aia veche, cum că rromii ar fi niște animale, iar românii îngrijitori în Grădina Maicii Domnului.
PS Am întrebat-o pe tanti de la taraba de ziare care revistă de umor se vinde mai bine. Mi-a zis că “toate cam la fel, maică, dar A.C. ceva mai mult”. Carevasăzică, cititorii noștri sunt mai estivali ca ai lor.
