La 68 de ani de la momentul în care „Stalin și poporul rus libertate ne-au adus”, clasa politică românească e măcinată de o mare problemă: dom’le, unii sau alții nu sunt legitimi, ba politic, ba moral. Păi, bă, băieți, dacă ar fi să o luăm pe principiul îndreptățirii istorice, niciunul dintre voi nu ar fi legitim sub nicio formă. E absolut fabulos cum, la aproape 23 de ani de la loviluția din ’89, în România tot FSN-ul conduce. Fie de culoare portocalie, roșie sau galbenă.
Legitimitatea politică este un subiect destul de ușor de expediat. A fost coaliția PDL-UNPR-UDMR legitimă din punct de vedere politic? Păi, a fost, chiar dacă s-a bazat pe trădători și traseiști. La fel și în cazul actualei coaliții USL. Ea nu a fost rezultatul unor alegeri populare, ci al negocierilor cu traseiștii care au plecat din cealaltă coaliție și au venit în aceasta.
În privința legitimității politice a celor doi președinți pe care i-am avut în ultimele două luni, situația nu mai este așa de clară. Băsescu a fost un președinte legitim atât înaintea declanșării procesului de suspendare, deoarece a venit la Cotroceni în urma scrutinului din 2009, cât și după referendum, deoarece cvorumul, fie el bun sau rău, nu a fost îndeplinit. Deci, în conformitate cu regulile jocului, el este un președinte legitim, în ciuda votului celor 7,4 milioane de oameni care au spus „DA” demiterii preşedintelui. Crin Antonescu, pe de cealaltă parte, nu a fost, în timpul mandatului său de interimar, la fel de legitim, nici măcar din punct de vedere politic. Modul abuziv în care coaliția USL a schimbat pe rupte conducătorii Camerei Deputaților, Senatului şi pe Avocatul Poporului a depășit limitele legalității (știu, și ceilalți au mai încercat să facă mânăreli de genul acesta, dar nu despre asta vorbim acum) numai pentru a-i da acestui domn Goe de Isaccea funcția mult dorită nu are cum să-l facă legitim din punct de vedere politic.
Calul de bătaie din prezent însă, cel puțin din partea celor de la USL și a lui Antonescu, este acela că Băsescu nu ar trebui să-și ocupe locul de la Cotroceni, deoarece ar fi ilegitim din punct de vedere moral. De ce? Păi, pentru că are în spate 7,4 milioane de oameni care au votat împotriva lui. Păi, domnu’ încă interimar, dar cu restul de 8-9-10 milioane de oameni ce facem? Ăia sunt balast doar pentru că nu au fost de acord cu voi? Sau pretențiile morale ale celor care protestează acum în Piaţa Universităţii sunt mai mari decât ale celor care nu au fost la vot?
Oricum, este absolut ironic să-l auzi pe șeful liberalilor vorbind despre legitimitate morală în politică. El, care în 22 de ani a tras chiulul cu grație mai ceva ca un repetent de la un Grup Școlar din Mizil. El, care a ajuns senator în urma șmenului de sistem electoral creat de marele apărător al democrației Pârvulescu special pentru liberali, de pe locul al treilea. El, care a ajuns președinte, fie și interimar, cu 9.000 de voturi. Atât. Chiar dacă populația României ar fi de doar 10 milioane, stimabilul tot ar fi într-o situație de incompatibilitate morală mai mare decât Băsescu. E ca și cum Stalin i-ar fi zis lui Dej „Prietene, ești un dictator. Îți asuprești poporul”.
La acești 68 de ani de la momentul în care rușii ne-au ocupat, cu tot cu tancuri, îmi revine plăcerea de a-i înjura cu mult spor. Desigur, doar în gând, nu mă cobor la nivelul unui Mircea Badea și de a scrie aici, negru pe alb, impresiile mele despre culoarea roșie. Avem acum, în 2012, din nou confirmarea empirică a unui fapt pe care mulți îl intuim: ce se naște din ruși, rahat se numește. La fel și clasa noastră politică actuală.
