Revenim cu o precizare necesară: noi, cei câţiva clevetitori de la Academia Caţavencu, suntem total independenţi unul faţă de celălalt sau de vreo anumită politică editorială. Din această cauză mai apar şi excese precum acela de azi al colegului Spartakus – un fascist notoriu şi convins că Arsenie Boca îi şopteşte personal numerele la 6/49, deşi nu câştigă niciodată. Adversar neîmpăcat al curentului dominant al lumii de azi, corectitudinea politică, el acreditează ideea cum că sistemul social de protecţie a copilului din Norvegia ar fi unul cam nazist pe ici, pe colo, şi anume în punctele absolut esenţiale. Pentru cei nedumeriţi că un fascist acuză de nazism, amintim că nu sunt chiar acelaşi drac, iar Spartakus preferă fascismul deoarece are rude stabilite în Italia.
Să trecem la cestiunea zilei: de unde şi până unde este confiscarea copilului unei mame prea scunde o atitudine nazistă?! Cum poţi considera că bunicului care a băut o bere la un meci de fotbal nu trebuia să-i fie luat nepotul şi dat altei familii?? Noi credem că era chiar necesară deposedarea sa din timp de urmaşi, să nu mai fi ajuns în postura dezumanizantă de a bea ca un porc norvegian în faţa lor. La aceste întrebări colegul Spartakus va trebui să ne răspundă pe larg în ziua de leafă, adică undeva prin 2017, spre toamnă.
Pentru echilibrarea situaţiei vom prezenta cazul unei familii de homosexuali cărora Barnevernetul lor le-a ridicat copilul, deoarece dl Spartakus are un fix contra acestui gen de familii impus de corectitudinea politică actuală. Se va vedea clar că autorităţile norvegiene nu fac niciun fel de discriminări atunci când vine vorba de binele copiilor.
Ole Dalmer Helversen şi Magnus Olaf Sigurdsson s-au căsătorit la începutul lui 2015 din dragoste la prima vedere într-un bar norvegian (unde se bea liber şi scump, fără copii la purtător). S-au mutat împreună imediat, Ole neţinând seama că Magnus avea un copil sugar dintr-o relaţie anterioară; asta constituind chiar un motiv ca amândoi să primească felicitări din partea ofiţerului stării civile pentru atitudinea responsabilă faţă de bebeluş. Lucrurile păreau a funcţiona impecabil între ei, până când un prieten de familie a raportat către Poliţie şi serviciul de protecţie socială că în casa respectivă se petreceau fapte abominabile, care puneau în pericol formarea lui Harald (copilul) ca om normal şi cetăţean de nădejde al Statului. Vă prezentăm în continuare problemele sesizate de asistenţii sociali în ancheta ce s-a soldat cu încredinţarea lui Harald unei alte familii homosexuale, aflată în situaţia de a nu putea avea copii fără sprijinul Barnevernetului:
1. Copilul era alăptat mai mult de tată decât de mamă, fapt cu potenţial de a-i crea în viitor lui Harald o viziune deformată asupra societăţii şi familiei norvegiene.
2. Harald se juca excesiv cu barba mamei, de unde a rezultat că tatăl spân nu corespundea standardului norvegian clasic.
3. Tatăl Ole se comporta posesiv în faţa copilului, reproşându-i mamei Magnus flirturi închipuite cu amicii care îi frecventau.
4. Tot tatăl bea mult lapte la masa de dimineaţă, asistenţii sociali bănuind că acest lucru afecta porţia cuvenită lui Harald.
5. Mama îi imputa des tatălui atunci când se uita la fotbal că l-ar admira cam insistent pe fundaşul lui Molde, Vegard Forren, iar copilul asista la scene.
6. Ole obişnuia uneori să se joace suspect cu trenuleţul lui Harald, de unde ar fi rezultat o imaturitate evidentă a tatălui şi posibilitatea unei maturizări premature a copilului.
7. Mama era prea înaltă pentru standardul norvegian al familiei, existând premiza ca pe viitor Harald să-şi reprezinte exact invers genurile anatomice impuse de norme.
8. Fiind prea scund, tatăl nu ajungea să recupereze de pe dulap, fără ajutorul unui scaun, mingea aruncată acolo de Harald.
9. Copilul arăta o afecţiune neobişnuită faţă de bunica maternă, cu pericolul de a considera la maturitate bunicile ca fiind exclusiv de genul feminin, precum în vremurile incorect politice de tristă amintire.
10. Având mâinile mari, mama nu reuşea niciodată să bage aţă în ac şi copilul era vizibil marcat psihic de acest neajuns somatic.
Au mai fost şi alte aspecte consemnate, noi vi le-am enumerat pe cele mai importante. De unde se poate vedea că Statul Norvegian este perfect obiectiv în politicile sale asistenţial-sociale şi nicio familie, indiferent de compoziţia sa umană, nu este în vreun fel favorizată. Harald a fost ridicat din mediul neprielnic dezvoltării lui armonioase, cu toate împotrivirile mamei. Influenţată de comportamentul văzut la unele mame migratoare din România, a făcut un scandal monstru la sosirea asistenţilor Barnevernet, încercând să-i lovească pe aceştia cu Harald, ridicându-şi poalele şi etalându-şi indecent anumite părţi intime, neepilate conform cerinţelor Codului Familiei. Evident că stratagema nu a reuşit, iar Harald se află acum în mâini sigure şi protectoare: Lena Jarstein şi Karoline Skjelbred, familia lui adoptivă şi iubitoare, conform legii şi regulamentelor în vigoare.
