HomeSocialDe ce merită să moară Poșta Română

De ce merită să moară Poșta Română

Nu știu cu ce se ocupă statul român, nu prea văd schimbări în bine, dar știu sigur că arde energie și consumă resurse ca să mă enerveze pe mine. Deunăzi, a trebuit să depun la Fisc celebrul formular 200, în care declar eu ca un băiat cuminte și corect veniturile obținute din drepturi de autor. Formularul este conceput în așa fel încât să ai nevoie de explicații pentru a-l completa. Explicațiile se găsesc pe site, dar sunt concepute în așa fel încât să ai nevoie de explicații pentru a înțelege explicațiile. În concluzie, formularul e făcut ca să-l greșești, iar greșeala se pedepsește cu amendă. Bun. Am completat porcăria, probabil greșit, acum ce fac cu ea? Sunt două variante: depui declarația de venit direct la Fisc sau o trimiți prin poștă. Fiscul e cam departe de zona în care locuiesc, așa că m-am dus la poștă.

Zugrăvești? Ai nevoie de chitanță de la Poștă

La poștă, din opt ghișee, funcționau cinci. Mai mult de jumătate, deci am prins o zi bună. Înăuntru era atâta lume, încât cele cinci cozi de la cele cinci ghișee erau contopite într-una singură. Capul cozii îl vedeai, că se oprea la ghișeu, dar nu vedeai coada cozii, indiferent cât de stupid sună asta. La poștă, nimic nu e simplu. Vrei să trimiți o scrisoare cu confirmare de primire? Îți trebuie un formular special. N-ai de unde să știi că-ți trebuie, nu scrie nicăieri, dar afli tu când ajungi în față. „N-aveți formular”, zice funcționara cu un sictir în voce și-n priviri, de-ți vine să-i ceri scuze c-o deranjezi la locul ei de muncă. Tu (în cazul ăsta, eu), stupid (tot eu), nu pricepi de unde să iei formularul, că nu scrie nicăieri. După un moment de tăcere stânjenitoare, întreb (am revenit la mine): „De unde iau formularul?” „De la orice ghișeu”. După o altă pauză: „Atunci, îl pot lua de la dumneavoastră?” „N-am nimic împotrivă”, spune funcționara și-mi întinde bucata de carton. Plec de la coadă, nu pot ține lumea-n loc, și completez. Ajung din nou la ghișeu, dar e ocupat. Când termină cu mușteriul, bag pe gaura de șoarece din geam plicul și formularul completat, dar un nene de la coadă mă ceartă politicos: „Stai, bă, bulangiule, la coadă”. Rezolv problema bărbătește, adică-l las pe el în față, apoi dau și eu plicul. „N-ați trecut expeditorul”, mă concediază din nou poștărița. „Ba da, e trecut pe talon.” „Trebuie și pe plic.” „Dar e stupid, doar talonul ajunge înapoi la mine, nu și plicul.” “Așa e regula.” Ies a doua oară din rând, completez și pe plic, din nou la coadă. Iar e ocupat, iar mă cert.

După 30 de minute, am reușit să trimit o scrisoare, din București, Sectorul 4, în București, Sectorul 4. Ca trofeu, am primit o chitanță cu care-mi pot acoperi geamurile când zugrăvesc. Da, atât e de mare.

Un muribund obraznic

Poșta Română trebuie să moară nu numai pentru că ne-a supărat pe mine și pe toată lumea care a avut vreodată treabă la poșta, ci pentru că existența ei nu se mai justifică. Puțini sunt cei care mai trimit scrisori în plic, de când cu e-mailul, iar cei care încă o mai fac (e vorba, de obicei, de documente importante) aleg firmele de curierat, tocmai pentru că nu au încredere în Poșta Română. Pensiile? OK, pensiile. Mulți pensionari și-au făcut deja carduri bancare, pensia le intră la zi și nu mai depind, astfel, de poștași. Pentru cei de la țară, care nu au bancomate la îndemână, Guvernul poate organiza o licitație onestă (mda, știu, sunt haios) și poate încredința această misiune, pe bani mai puțini, unei firme de curierat. Care firmă poate duce și alocațiile elevilor, la o adică. Timbre? Pot fi disponibile la orice chioșc, nu-i mare șmecherie. Să plătești gaze, lumină, telefon? La orice bancă.

Poșta are multe mii de angajați care nu mai au niciun fel de utilitate publică, pentru că a avut grijă să se îngrașe, refuzând să se adapteze. Poșta e un muribund ținut în viață de aparate. Și, pentru un muribund, e foarte obraznic când e la ghișeu!

P. S.: Să moară și Fiscu’!

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare