M-am întrebat, de atâtea ori, de ce nu candidează Preafericitul Daniel pentru prezidențiale ori, măcar, o primărie? Și nu doar el. De ce nu-și fac partid? Sunt ditamai srl-ul, și-ar strânge semnături cu viteza luminii. Le e frică de faptul că nu se vor mai afișa politicienii cu ei, decât dacă semnează vreo alianță? Sau e mai confortabil să conducă țara din umbra „laicității”?
Numeroase avantaje am avea dacă BOR și-ar face partid. În primul rând, sub ocrotitorul patrafir s-ar băga toate partidele populiste, iar traseismul ar dispărea cu desăvârșire. Ori ești cu Domnul, ori nu. Nu poți să-ți schimbi opinia religioasă așa cum îți schimbi doctrina. N-am mai avea circul ăsta ieftin în care Gigi-l înjură pe Vadim, Băse se măscărește cu Ponta ș.a.m.d. Sub ocrotitoarea mână a Preafericitului vor sta toți, se vor iubi ca frații, punând din greu cărămizi la celelalte catedrale ale neamului. Pontajul pe șantier îi va ajuta să obțină un loc mai bun în partid. În tabăra cealaltă cei care n-au fost pătrunși de dumnezeire. Poate și Iliescu.
Banii de campanie nu sunt necesari, cu toate că donațiile vor continua să intre-n conturi. De ce să cheltuieşti din averea BOR când ai „sedii de campanie” în toată țara. Intri-n ele să-ți cauți liniștea sufletească și te-ntâmpină mădularul viu al partidului care va spune că Domnul te are-n grijă dacă știi pe cine să votezi. Pomana electorală nu există, românul fiind încântat dacă pupă moaște, nu făină, ulei, zahăr. Acum primește salam că n-are de ales.
Așa că, români, dacă sunteți nehotărâți și nu știți pe cine să puneți ștampila, mergeți la biserică și rugați-vă să candideze Daniel. De ce să ne încrucișăm privirea alegând între o mie de partide, când unul singur ne-ar produce o orbitoare fericire.
