În toată aiureala asta politică de la alegeri încoace, m-a cuprins o lehamite cleioasă. Îmi vine să mă fac ghem într-o peșteră, să-mi prind palmele la ceafă și urechile între coate. Să nu mai știu nimic. Ajung poate să înțeleg acea disperare a omului simplu care votează facțiuni extremiste. E ca atunci când sătul să te doară măseaua, o scoți. Așa și noi, când ne doare capul sau stomacul, desființăm democrația. Înclinația popoarelor în post-crize spre lideri extremiști poate fi observată și în zilele noastre, imediat în urmă vin urmările crizei din '30, poate vă amintiți de ridicarea fascismului și groaznicul război mondial ce a urmat. Ceva din străfundurile primitive ale minții noastre ne spune că în cazuri extreme trebuie să apelăm la măsuri extreme. Poate fi valabil în cazul biciclistului din filmul ăla, cel căruia îi cade o stâncă pe braț și trebuie să-și salveze viața auto-mutilându-se.
În ceea ce privește salvarea unei țări, opțiunea extremă ne aruncă din lac în puț. Dictatorul a fost inventat de romani, pentru situații de criză, în care nu era timp de dezbateri și negocieri. Deciziile trebuiau luate repede și-atunci, era numit un dictator cu puteri sporite pe termen foarte limitat. Vreo 6 luni din ce îmi amintesc. La urma urmei, dacă nu reușeai să scoți imperiul din belea, cu puteri mari în timp scurt, era clar că ești ineficient. Pe scurt, ăia de-acum 2000 și ceva de ani erau mai deștepți ca noi ăștia cu smartfoane, care știm toate apps-urile, dar nu știm ce-i ăla parlament. E cumplit să ai habar ceva istorie și să o vezi cum se repetă prostește într-o epocă avansată în care teoretic toată lumea face școală. Când mama democrație și așa prost înțeleasă e învinovățită de ineficiență, se face apel la tătuci forțoși care să scape plozii prăpădiți din mizerie. Rezultatul e ca în fabula aia cu broaștele care vroiau un monarh și care sătule de inerția unui ciot s-au pricopsit cu un bărzoi, care a început să-ngurgiteze la brotaci. Știu că oamenii aleg ce înțeleg, astfel am senzația că oricât ne-am crede de civilizați, pricepem numai: apă, paie și bătaie.
