Avem dovada că prejudecata acelora care consideră femeile “materialiste” este total neîntemeiată. O demonstrează soţiile parlamentarilor noştri, doamne înstărite, posesoare de conturi doldora, vile semeţe şi maşini performante; toate acestea contrastând spectaculos cu modestia soţilor pe care i-au cules de pe drumuri, impresionate de lipsa lor de potenţă financiară. Dovadă că dragostea adevărată contează şi nu dotările cu act de proprietate. Ei vin în combinaţie doar cu averea sentimentului curat şi a fidelităţii faţă de binefăcătoarele lor.
Sunteţi tentaţi, la observarea unor asemenea fenomene, să fiţi sceptici; şi să consideraţi că o lege ce se declară neputincioasă în faţa stivelor de bani şi bunuri colecţionate de bătrânici pensionare sau neveste suspect de filantroape, e concepută greşit. Aveţi şi nu aveţi dreptate; pentru că e, într-adevăr, aşa cum credeţi, doar că e aşa pentru că aşa s-a vrut. A fost o facere, la vremea ei, lipsită de dureri şi mai garnisită cu plăceri decât chiar orgasmele anterioare ale juriştilor. Cu un rezultat normal al procreerii, având în vedere că i-am ales să ne reprezinte. Şi să gândească în locul nostru, noi fiind ocupaţi cu bătaia între galerii, pe motiv de ai voştri-s mai hoţi decât ai noştri. Fapt recunoscut public, la un moment dat, de opozantul pe atunci Ponta; rostire ce nu l-a împiedicat să ajungă în vârful piramidei, fără să dea măcar o mistrie originală lângă sclavii electorali.
E bine că avem soţii întreprinzătoare, buni oameni de afaceri, dar neuitând să se aplece adoptiv şi deasupra unor motănei fără casă şi care le răsplătesc mărinimia torcând cuminte la pieptul lor generos. Cine nu are un suflet milostiv lângă el, să-l caute, iar cine nu are loc în Parlament, să şi-l cumpere. Dacă are cu ce şi, mai ales, cu cine.
