HomeSocialDon Quijote de la manșă

Don Quijote de la manșă

Dacă e un lucru de care nu l-ai putea suspecta pe  Traian Băsescu, acela este naivitatea. Fie și numai pornind de la premisa că un marinar are în fiecare port câte-o gagică, este clar că Băsescu știa prea bine cu ce se mănâncă politica încă din ziua când aceasta i-a făcut pentru prima oară ochi dulci, pe la începutul anilor ’90. De atunci, Băsescu s-a transformat nu într-un simplu animal politic, ci de-a dreptul într-o fiară, terorizându-și adversarii nu printr-un răget, ci și printr-un hăhăit. Dar am rămas uimit văzând că această fiară politică, acest Nemesis al epigonilor lui Ion Iliescu, acest pirat cu cârlig la mase, care le-a dat și încă le mai dă coșmaruri lui Crin, Ponta și celorlalți învățăcei ai bătrânului edec, săvârșește în această campanie pentru referendum o greșeală copilărească. O greșeală care i-ar putea fi fatală, marcând dispariția lui din viața politică.

Cerând imperios susținătorilor săi să se prezinte la referendum, Traian Băsescu își plătește, practic, glonțul de argint care-l va răpune și dă apă la moară adversarilor. Invitându-și susținătorii la vot, el legitimează, practic, un act ilegitim, făcut pe colțul mesei la Grivco și încuviințează lovitura de stat dată de USL prin suspendarea lui din funcție. La felul cum va fi organizat referendumul, Băsescu nu are nicio șansă să-l câștige, în afara boicotului. Dar, în loc să-i îndemne pe români să decidă singuri dacă vor sau nu vor să participe la acest simulacru de referendum, el le cere, ferm, să vină la vot, pentru a face cvorum și a certifica, efectiv, suspendarea lui. Căci, nici în cele mai optimiste sondaje, încrederea în președinte nu depășește 40%. Și e firesc să fie așa, după trei ani de criză, răstimp în care Băsescu și-a asumat toate deciziile impopulare, făcându-i pe românii obișnuiți, sub comuniști, cu „timpul trece, leafa merge”, și sub capitaliști cu „fă credit doar cu buletinul”, să-l înjure vârtos, ca pe un gropar al națiunii. În aceste condiții, cum își imaginează, oare, Băsescu că va câștiga?

Traian Băsescu a căzut ca un naiv în capcana propriului curaj, făcând jocul vuvuzelelor care, de câteva zile, tot bat șaua să priceapa iapa: „Băsescu e un om politic curajos, ar fi rușinos pentru el să recurgă la non-combt”. Și „omul politic curajos” a mușcat din nadă și a spus ceea ce ele au dorit să audă, uitând că uneori, mai ales în politică, fuga e sănătoasă, iar curajul – dăunător. Desigur, e lăudabil să fii curajos, să lupți fără teamă, să nu te abați din calea primejdiei. Dar cu cine vrea Băsescu să fie cavaler? Cu cine vrea el să lupte cu sabia, în luptă dreaptă? Cu mardeiașii care i-ar înfige șișul pe la spate cu prima ocazie? Cu niște indivizi care au încălcat toate regulile luptei cinstite și care nici acum, după ce UE i-a urecheat, nu încetează să inventeze șiretlicuri pentru a-i veni de hac „matrozului”? Cu niște indivizi care vor să prelungească referendumul până la Crăciun, să-l repete, dacă nu le iese cum vor ei, să limiteze prezența diasporenilor la vot, să dea chiar premii și tombole pentru participarea miticilor din țară? Cu cine vrea Băsescu să joace cinstit, cu niște trișori deprinși la ascuns ași în mânecă de la partidele de poker nocturne, din a căror cauză dorm ziua până la nămiezi?

Impresia mea e că ne aflăm în plină commedia dell’arte: o avem și pe colombina porumbacă Crin, moțăind galeș la Cotroceni, îl avem și pe dottore atotștiutorul Victoraș și îl avem și pe cavalerul fanfaron Traian, care consideră că va fi suficient să-și arunce sabia pe cântar și să strige „Vae victis!”, pentru ca balanța justiției să se încline de partea lui. În filmul ăsta, Băsescu s-a distribuit greșit. Ar fi trebuit să-l joace, mai curând, pe valetul șmecher, uns cu toate alifiile, care-i trage pe sfoară pe toți și la sfârșit le râde-n nas, triumfător. Curajul e o calitate remarcabilă, dar, când nu e dublat de inteligență și șiretenie, devine cel mai mare defect.

Nu mi l-aș fi închipuit vreodată pe Traian Băsescu în rolul lui Don Quijote, deși micul Boc, nedezlipit de lângă el, aduce puțin cu scutierul Sancho Panza, iar de Dulcinee, PDL nu duce lipsă. Dar, acceptând provocarea la referendum, președintele riscă să transforme toate eforturile depuse până acum pentru stârpirea corupției și independența justiției într-o luptă cu morile de vânt. Și, pe cât se poate omenește prevedea, povestea asta se va sfârși prost. Băsescu va pierde referendumul pe care el însuși l-a încurajat și va ieși pe poarta din dos a istoriei, ca un personaj tragic, învins de morile neferecate ale lui Vîntu și Voiculescu.

Dar grav nu e asta. Grav e că tragedia o vom trăi noi.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare