Din vârful piramidei sociale se aude, de vreo trei luni încoace un zgomot nenatural de pantofi Gucci, asortat cu un miros lasciv de mici, bere și cârnați și de hurducăiala haotică a unor mărgele, arome ce răzbat sub cupola plenului din Senat. Pitiți în spatele băncilor, tăcuți și ispășiți ca niște tocilari, politicienii par oarecum derutați. Confuzia se citește pe chipurile lor, obișnuite cu specificul miros de piele întoarsă și pantaloni la dungă, arome obișnuite și extravagante doar pentru nasurile cucoanelor înțolite în negru, asemeni bocitoarelor de la înmormântările fără public. Bineînțeles, puși în față cu aromele pasiunii și mirosurile de goji, toți vor îmbrățișa lehamitea și derutarea, ca și călugării medievali aflați în fața unui tratat de fizică marca Einstein.
Dat la o parte, furoul de mătăsuri, parfumuri și lenjerii, dezvăluie o lume difuză, opacă și încețoșată, din care se ridică un stâlp blond, tuns la urechi, la breton și aranjat la ceafă. Se mișcă încet, având în spate o ceată de ochelariști tălâmbi, la cămașă, cu mere pictate în dreptul inimii. Tricourile albe apropie imaginea de realitate, valul de plăieși cu blugi și pantofi de firmă scurgându-se lent, asemeni pungilor cu papuci și șorturi date la fiecare campanie, fie ele prezidențiale sau de alt fel.
Așa se prezintă Elena Udrea, diva balcanică a politicii românești. Călcând peste ruine, promițând prospețime și efervescență ca și tarabele cu fructe din piețe, Udrea și-a deschis brațele în fața istoriei, ciulind urechea în broasca ușii inamice, ascultând planuri și răsturnând pietroaie. A strâns în spate armia de intelectuali ai lui Băsescu, smegma de pe fundul butoiului cu borfași și gherțoi dar și produsele rămase din urma lichidărilor de stoc din PDL, PSD și PNL. Strânse laolaltă, aduse față în față de către un MC feminin cu o hălăciugă galbenă pe post de păr, clasele politice din PMP s-au prins de unele singure în meandrele alegerilor și voturilor, ca și peștii din parabola cu Iisus și pescarii.
Privit din aproape-n aproape, tabloul este unul fragil, care stă să cadă din moment în moment. Sondajele sunt solitare, fără chef de vorbă și slăbite, iar alegătorii lor se târăsc pe marginea drumurilor, sensibili și pocăiți în fața unui rău suprem care tiinde să apară în următoarea clipă. Opereta întreagă este regizată din umbră de madam Udrea. Crăcănată, cu un picior la masa lui Băsescu și cu celălalt în gura alegătorului rural, Nuți promite multe, dar face la fel de puține ca și în bucătărie sau în spoturile în care dă cu mopul și învârte mămăliga cu făcăleţul.
