HomeSocialD'ale cetateanuluiEpoca studenților de profesie

Epoca studenților de profesie

Fenomenul inspirațional e frumos și prietenos. Beleaua e că inspiră tot soiul de aspiranți și aspiratori. Eram printr-a XII-a, cred, când am văzut Filantropica lui Caranfil. Un băiat jucat de Vizante e întrebat la ce e student și răspunde: "Sunt student la o facultate particulară". De-a lungul timpului am ajuns să pun și eu unora întrebarea asta și să mi se răspundă "La Poli", "La Universitate", "La Spiru" etc. Foarte puțini oameni au fost în stare să-mi răspundă direct: "finanțe", "litere","informatică","regie".

Judecam eu astfel cu mintea mea că ăștia de-mi dau de răspuns un nume de instituție, n-au nici o treabă cu studenția. Sunt doar niște fugiți de-acasă aflați în goana unei diplome oarecare. Așa le spune mama lor : "Să ai și tu măi mamă o diplomă". Dacă bietului amețit de 18 ani îi trece prin cap să stea vreun an pe bară în care să se gândească bine ce studii să urmeze, i se spune "pierzi timpul". Dacă după primul an constată că studiile respective nu-s de el, i se spune "ai stat deja un an, vrei să-l pierzi? Termin-o". Dacă părinții tăi n-au fost studenți sau au fost studenți de ocazie, n-au cum să înțeleagă ce-s alea studii universitare.

Foarte probabil în mintea lor rezidă încă mentalitatea diplomei cu repartiție. Pe acest principiu, amărâtul care apucă să ia diploma se miră că "deși a terminat o facultate", n-are de lucru. Alo, păcăliților! Faza cu diploma care garantează un loc de muncă era valabilă înainte de '89, nu mai e demult o realitate, de vreo 25 de ani, deșteptarea! Procentul de studenți veritabili e infim raportat la masa studențească.

Cineva îmi povestea de curând despre unul din șoferii firmei, care dădea fuga în pauză până la facultatea lui să dea examen și îl lua pe loc. Acest gen nu e de luat în calcul, sunt oameni care au nevoie de diplomă pentru a primi câteva sute de leu în plus la încadrarea salarială. Eu mă refer aici la masa de studenți cu impresii studențești dar pe care n-ai să-i auzi vreodată discutând despre ce au înțeles sau n-au înțeles de la un curs. N-ai să-i auzi vreodată că le-a venit vreo idee în urma unui laborator sau seminar. Studenți care nu vor deschide niciodată vreo dezbatere autentică peste un material studiat.

Da, am o oarecare nostalgie când îmi amintesc despre ironiile mele de matematici ridicate colegilor de cămin de la teologie. Ne-am șprițuit într-o seară, ne-am certat pe "adevăr" și făceam poante proaste cu fetele de la jurnalism. Eu cu Descartes și Newton, ei cu sfinții lor și împreună pentru fetele de la jurnalism. Noi chiar aveam treabă cu studiile noastre și era frumos, era bine. Am mai întâlnit studenți cu impresii pe la SNSPA și Filozofie, se putea discuta cu ei, dar mulți reproduceau discursuri pe care nu le înțelegeau.

Probabil că specificul studiilor îi stârnea totuși față de alte domenii. Aspectul fabricării de diplome e cu dus și întors. De exemplu facultatea de Aeronautică s-ar cam face praf dacă n-ar ateriza pe acolo și neaveniți contribuabili. Nu toate țările au o facultate de aeronautică, noi avem, ar fi păcat să se dizolve din lipsă de studenți. Poate că sunt și alte exemple. E plin de facultăți pline de oameni care n-au avut loc în altă parte. Din ce am observat eu subiectiv, filozofia e una dintre ele. Unii chiar nu înțeleg că dacă stai ca vita în fereastră pe gânduri nu filozofezi. Filozofia are mai multă legătură cu matematica decât cu filologia și că dacă nu ți-ai pus niciodată problema construirii unei argumentări, dacă nu știi cei aia un argument logic sau un sofism, dacă nu te uiți strâmb la formulări de genul "filozofia mea de viață" sau "filozofia companiei", n-ai ce căuta acolo.

Așa cum n-ai ce căuta la politehnică dacă n-ai măcar o mică tentativă de proiect ingineresc, oricât de fantezist, dacă n-ai făcut măcar un avion de hârtie calculat sau dacă nu ai încercat să înțelegi de ce te pișcă limba când o pui pe bateriile pătrate. Sigur, e frumos să fii masterand sau licențiat, dar se vede când ești în plus. Din fericire pentru marea masă de neaveniți, ei reprezintă totuși o majoritate. Cei talentați și aflați în studii și meserie pe direcția vocației, conglomeratul păcălit nu constituie impediment și chiar dacă uneori te împiedică să îți faci meseria elegant, ai oricând proiectele personale aducătoare de satisfacții. Echilibrul se conservă.

Cred totuși că o reinventare a școlilor profesionale ar genera "material" universitar mai performant și angajați mai bine poziționați și mai eficienți. Poate mă înșel. Principalul obstacol rămâne mentalitatea conform căreia tu ești mai prost decât vecinul, fiindcă fi-sa e studentă, iar fi-tu nu. Nu cred că e o rușine să nu fii "de succes", dar e rușinos să parvii cu prețul fericirii propriului copil.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare