Pricepând că, după despărţirea apelor în USL, va câştiga mai mult ăla care va zbiera mai tare, pesedeii n-au ratat prilejul de a-şi minimaliza foştii parteneri de guvernare, punându-le în cârcă atât vina divorţului, cât şi neîndeplinirea promisiunilor electorale. Dacă n-ar fi fost PNL, să ne tragă de mână, au zis ei, pe toate canalele, cu toate canaliile, câte pomeni n-am fi dat noi boborului, câte taxe nu le-am fi pus bogătanilor, cât i-am mai fi muncit cu chinuri, biruri şi angarale pe fraierii care muncesc…
A fost ca-ntr-o căsnicie sfârşită cu scandal, în care bruta de soţ, după ce şi-a bătut nevasta la patru coaste şi-a mai şi umilit-o în public, tot pe ea o acuză că ar fi rupt lanţul de iubire. Acum, curat şi uscat ca Ion Iliescu în pamperşi noi, PSD şi-a luat puradeii nelegitimi – UNPR şi PC – şi i-a scos şi pe ei la cerşit de voturi, sub egida „USL n-a murit”. Tactica nu-i rea, având în vedere câţi cretini cu drept de vot există în România.
Prezentându-se drept USL în carne, oase şi şunci, ciracii lui Ponta vor să inducă în mintea celor fără de minte ideea că doar ei, pesedeii, sunt cei care, în 2012, au încercat să-l dea jos pe Băsescu şi doar ei pot, acum, să-l alunge definitiv. Căci, la urma urmei, asta a reprezentat USL: un proiect conceput să scape ţara de „Tiran”, restul – chestiunile economice sau sociale – fiind simple detalii. Transmiţând fanilor Antena 3 cuvintele magice „USL trăieşte”, pesedeii încearcă să-i determine chiar şi pe susţinătorii PNL să li se alăture, în caz că aceştia au uitat „ce-i mâna pe ei în luptă” – ura faţă de Băsescu.
Nu mă îndoiesc că acest mesaj găunos va avea efect, că milioane de guvizi vor muşca iar momeala, chit că acum şi aici nu e vorba de lupte interne, ci de Parlamentul European. Dar ce mai contează, de vreme ce, în România, chiar şi ca să ajungi administrator de bloc e suficient să-i scuipi poza lui Băse şi sigur eşti ales. Spre a fi sigur că nu ratează vreun lobotomizat, pesedeii mizează şi pe cartea naţionalistă, oferind bizonului majoritar iluzia că numai ei îl vor putea face mândru că este român, în Europa.
Ca mesajul să fie şi mai clar, pe afişele PSD apar o mulţime de monumente simbolice: Ateneul, mănăstirea Voroneţ, Sfinxul, Arcul de Triumf şi Coloana Infinitului. Dacă partidele de dreapta n-ar dormi în bocanci, ar putea da acestei campanii o ripostă pe măsură, punând pe afişe, în locul edificiilor cu care se împăunează PSD, altele, mai reprezentative: vila lui Năstase din Zambaccian, palatul lui Voiculescu de la Snagov sau iachturile lui Mazăre. Nu de alta, dar să ştie spălaţii pe creier că, de fapt, nu un Sfinx votează, ci un Felix.
Tactica PSD-ului de a se prezenta ca unic depozitar al valorilor naţionale şi al anti-băsismului îşi are izvorul în lecţiile bine învăţate de baronii locali, pe vremea când aplaudau la alte congrese: să facem totul ca poporul să creadă că există un singur partid care merită şi trebuie votat, restul sunt nişte trădători ce-i vor răul. Cum ar fi spus celebrul poet proletcultist George Lesnea
„Partidul e-n toate.
E-n vile şi palate
E-n cele ce sunt
Şi-n cele ce mâine vor râde la soare.
E-n mortul din crâşmă
Şi-n cel din mormânt
E-n USL-ul ce veşnic nu moare”.
Exclusiv online
