Este foarte greu să afli cum va fi vremea din buletinele meteo ale posturilor noastre de televiziune. În cazurile rare când vorbește un specialist al Centrului Național de Prognoză Meteorologică lucrurile sunt clare. Dar de obicei nu apar pe ecran specialiști, ci domnișoare frumoase, care spun și ele ceva, dar nu se prea înțelege ce.
Una se plimbă necontenit prin fața hărții țării noastre, fâlfâindu-și fusta scurtă cu volănașe pe deasupra Carpaților (ce noroc au Bucegii și Ceahlăul!). Dar pronunță cuvintele defectuos, ca mulți tineri de azi, înghițind unele silabe și nazalizând involuntar o parte din vocale:
− Vre-va-fi-pred-minan-frum-să-eccepție-făcân-D-brogea-estul-Mnteniei-și-Ban-tul. La-noate-se-vor-în-gistra-intenficări-temp-rare-ale-vntului…
Alta, cu accent de basarabeancă, și ea plasată în fața unei hărți a României, are picioare atât de lungi încât e suficient să facă un singur pas ca să ajungă de la Nistru pân’la Tisa. Ce păcat! Ar trebui să anexăm noi teritorii, ca să o vedem mergând ca lumea. Dar suntem o țară pașnică!
În timp ce vorbește, repede-repede, ca și cum ar vrea să se elibereze în cel mai scurt timp de ceea ce a memorat, suntem fascinați de coafura ei, mereu alta. Codițe, șuvițe, bucle, cârlionți, plete, meșe, cocuri se combină sau alternează amețitor, la fiecare 24 de ore. Cât privește gâtul, înalt, statuar, te face să te gândești numai la coliere de aur alb și de diamante, dintre acelea atât de scumpe, încât, dacă le procuri, trebuie ulterior să le descrii în declarații date la DNA.
Când te desprinzi din reveriile erotice și vrei să afli, totuși, cum va fi vremea a doua zi, constați că frumoasa basarabeancă tocmai a terminat ce avea de spus și își ia rămas bun. Nu-ți rămâne decât să speri că Basarabia se va uni cât mai repede cu România.
Altă prezentatoare pe care o am în minte, și ea frumoasă (toate sunt frumoase, probabil angajarea se face prin concurs de miss), are obiceiul să personifice intemperiile și să recurgă la metafore pentru prognozarea vremii. Ea nu spune „mâine va ploua“, ci dramatizează informația, producând un text de genul acesta:
− Mâine trebuie să avem grijă să luăm umbrelele cu noi. Vântul va bate nemilos, iar ploaia ne va uda până la piele. Vor fi și descărcări electrice, care vor biciui cerul pe arii întinse. Abia în a doua parte a zilei vom putea să răsuflăm ușurați.
Tot ea se simte responsabilă, ca un demiurg, de starea vremii:
− Îmi pare rău că trebuie să vă dau o veste proastă, instabilitatea atmosferică va fi prezentă în jumătatea de est a Europei și în următoarele zile. Pot să vă spun însă și ceva care o să vă bucure. În week-end soarele ne va zâmbi din nou, chiar dacă mercurul termometrelor, încăpățânat, nu va indica mai mult de paisprezece grade Celsius. Puteți deci să vă faceți valizele de pe acum, pentru o excursie de sfârșit de săptămână, neuitând însă să puneți în ele și un pulovăr gros.
Pe mine mă zăpăcește toată această literaturizare a buletinului meteo și aproape niciodată nu înțeleg cum va fi totuși vremea în zilele următoare. Ca să nu mai vorbesc de faptul că se trezește în mine și criticul literar, care găsește prea simpliste figurile de stil folosite de prezentatoare. Dacă tot mergem pe panta asta, măcar să-l angajăm să prezinte buletinul meteo pe Mario Vargas Llosa.
