N-am ieșit din criză. Știu, șocant! Dar încă-i criză. Am avut criză economică și înainte de toată isteria asta mondială și o să avem și după ce o să „prosperăm”. Așa că am pus în cui dorința de a merge doar la restaurante cu ștaif pentru a încerca un restaurant împinge-tava. Nu de alta, dar au început să fie mai apreciate pentru mâncarea „ca la mama acasă”. Și asta-i cam ciudat, că și la restaurantele scumpe-i „ca la mama”, dar e ca la mamele bogate, pretențioase și fițoase. Există.
Restaurantul La Maya de pe bulevardul Mihai Bravu (București) are de toate. De la ciorbe până la deserturi, inclusiv mâncare în regim fast-foodm dar totul cu iz tradițional. Un cartof prăjit, un șnițel, un copănel. Așa cum e specific unei cantine cu regim împinge-tava, mâncarea-i multă – la preț mic. Cu maxim 20 de lei se pot ghiftui două persoane încercând tot felul de variante în farfurie. De recomandat: toate preparatele din pui, cârnăciorii și piureul din cartofi-cartofi, nu cartofi-cutie. Și salata mixtă-i bună pentru că are mai mult de o roșie și-un castravete. E chiar complexă în comparație cu altele servite în restaurantele din centru. Unde mai pui că și cartofii prăjiți sunt tot naturali, nu congelați. O idee de bijniss ar fi să crească prețurile cu 100%, să pună pe ușă banner cu „Mâncare Bio” și să vezi atunci înghesuială. Se practică.
Ca punct în minus: muzica. S-ascult Kiss sau Zu în timp ce mănânc este un chin oriunde pe planetă. Buzdugan și Morar chiar nu stârnesc apetitul.
Acestea fiind zise, să-mpingem tava spre un viitor mai ieftin, cu mâncare gătită și fără radiouri comerciale. Mâncarea n-are gust pe Inna.
