După ce PDL, PNL şi PSD au făcut praf toate doctrinele, amestecând stânga cu dreapta şi proclamând tacit drept unic principiu călăuzitor nu social-democraţia, nu conservatorismul, nu liberalismul, ci liber-schimbismul, ca mulţi alţi oameni cu concepţii de dreapta, am rămas debusolat şi, aflat în postura cetăţeanului turmentat de prea mulţi politicieni, de prea multe televiziuni, m-am întrebat: eu cu cine votez? Când pe firmamentul politic a apărut MRU, am crezut că mi-am găsit omul: şcolit, bun orator, intransigent şi nemilos cu leneşii, atârnătorii, frecătorii de mentă, încă pe deasupra şi fost şef al serviciilor de informaţii externe. Ce mână forte grozavă ar fi omul ăsta, mi-am zis. Exact omul care trebuie acum României: nu un dictator în sensul strict al termenului, ci un tip care să reformeze singur, cu hotărâre şi curaj, un sistem corupt, putred, de nesuportat. Un fel de Atatürk abstinent, dacă vreţi.
Dar Congresul de constituire a partidului domnului Ungureanu, Forţa Civică, mi-a produs o mare dezamăgire. Mi-am dat seama că până la Dumnezeul Ungureanu te mănâncă „sfinţişorii” cu care s-a înconjurat. Şi măcar de-ar fi nişte sfinţişori care au ţinut posturi negre, lungi şi dese, ori care s-au jertfit ca martiri pe altarul democraţiei. Dar nici pe de parte aşa ceva: majoritatea sunt, de fapt, nişte drăcuşori unşi cu toate alifiile, care au ţopăit dintr-un partid într-altul, până s-ajungă la limanul lui MRU. Deci, pe cine ne propune simpaticul domn Ungureanu să votăm, ca membru neprihănit al neprihănitei sale construcţii politice? Pe domnul Pirpiliu, un fost pedelist de vază şi om de bază al lui Vasile Blaga. Pe domnul Daniel Liga, care şi-a început cariera politică sub faldurile PRM şi, probabil după ce s-au terminat Diazepamele, a trecut la PDL, de unde a plecat după ce pedeleii au fost alungaţi de flămânzii din USL de la ţâţa grasă a bugetului de stat. Pe domnul Eduard Tălmăcean, tot fost pedelist, care mă gândesc că a naufragiat aici pentru că nu mai erau locuri nici la talk-show-urile de televiziune, nici la „Dansez pentru tine” şi nici măcar la Socola sau Obregia.
Ca să nu credeţi că Forţa Civică a devenit un magnet pentru foştii pedelişti, aflaţi că MRU şi-a luat, pe lângă el, şi băieţi din alte partide. De pildă, Ioan Bazac, fostul ministru pesedist al Sănătăţii sau Marian Săniuţă, prieten la cataramă (mă rog, nu la propriu „la cataramă”, nu vă gândiţi la prostii, aşa e expresia!) cu Adrian Năstase. Înţeleg că un om cu numele de Săniuţă să-i fi atras pe Văcăroiu sau pe Băsescu, dar şi pe unul ca Ungureanu, care are o alură de zici că n-a băut toată viaţa decât Cico şi Pepsi? Nici PNL nu este nedreptăţit. De aici provine Adrian Semcu, credinciosul „băiat bun la toate” al lui Dinu Patriciu, dat afară de la conducerea PNL-Prahova pentru că prea-i stătea în gât lui Crin Antonescu. Sau Dan Cristian Popescu, un alt disident din PNL, tras pe linie moartă, în primăvară, de acelaşi domn Antonescu, tot pe motive de deviaţionism. Acum, io zic că dacă tot merge pe principiul atragerii de membri de la alte partide, Forţa Civică ar putea deveni un cuib generos pentru toţi pedeliştii care s-au săturat de duduia Elena Udrea, pentru toţi pesediştii care vor să-i ia jucăriile lui Victoraş Ponta şi, evident, pentru toţi liberalii care vor să scape de Crin Adormescu. Domnu’ MRU, te văd om cumsecade, nu-i iei, dom’le, în Forţa Civică şi pe alde Berceanu, Ioan Rus şi Ludovic Orban, ca să se pupe frăţeşte pe gingii?
În locul unei construcţii făurite, ca şi Noua Republică, de la zero, capabilul domn Ungureanu a ales să alcătuiască un Frankenstein din cadavre politice deja împuţite de cât au zăcut prin parlament, prin guverne sau prin primării. Ceea ce el doreşte a prezenta drept alternativă la USL nu este altceva decât un conglomerat de traseişti fără doctrină, fără ideologie, fără principii. Adică tot un USL, doar ceva mai nou decât originalul. Sunt convins că, atunci când au citit cine a fost cooptat în conducerea Forţei Civice, o bună parte a dezamăgiţilor cu viziune de dreapta, între care mă număr, au spus, cu lehamite: „Tot ăştia, frate? Eu voiam să-i votez pe alţii”. Dar, ca să nu iasă iarăşi răul mai mare, dezamăgiţii vor vota – dacă vor vota – răul mai mic. C-aşa-i ţara asta blestemată, să nu aleagă niciodată Binele. Oameni buni care v-aţi pus speranţa că vorbele profetului Lăzăroiu se vor îndeplini, uitaţi de aceste vorbe. Albă-ca-Zăpada continuă să doarmă. O mai trezim?
