HomeSocialEt si cetera socialaGolănire humanum est

Golănire humanum est

Pe undeva prin lume se găsește un soi de joc simpatic pe care n-am să-l strig pe nume. E compus din vreo două-trei sute de biluțe magnetice de vreo câțiva milimetri diametru. Biluțele astea mărunțele se țin unele de altele, astfel în limitele legilor fizicii și ale imaginației poți construi tot soiul de trăznăi artistico-drăguțe. Făcând un soi de ghem diform din ele, ceva ce semăna cu un pietroi lucios, m-am gândit că tocmai ce am modelat raportul dintre om și societate.

Un individ, o biluță. Societatea, un ghem diform care n-are nici o treabă cu biluțele originale și individuale. Oricâte soiuri de "societăți" aș fi făcut, de tip ghem, șir, cub sau steluță. Raportul dintre individ și societate se conserva ca în bancul ăla cu "calul lui nea Mărin" care servea drept reper pentru descrierea oricărui animal.

Hai că vi-l spun repede. Gheorghe se întoarce de la Zoo și îi povestește lui Ion că a văzut o girafă. Ion îi cere s-o descrie. Gheorghe zice

"Bă știi calul lu' nea Mărin"

"Da"

"Ei ca ăla, dar cu gâtul mult mai lung".

Tot cam așa explică el și zebra, dar când trebuie să descrie elefantul zice:

"Știi calul lui nea Mărin?"

"Îl știu" zice Ion, iar Gheorge spune

"Ei, n-are nici o legătură".

Lăsând gluma la o parte ca să luăm societatea în serios, a o lua în altceva ar fi indecent, intuitiv ne întrebăm: cum de omul a făcut ceva care n-are legătură cu omul pentru a servi omului? Nu pot răspunde, însă nici mașina și nici smartphone-ul nu au legătură cu omul, dar îi servesc lui. Aș zice eu așa, forțând nota ca de obicei, că fără să-și dea seama ce face Dumnezeu a făcut femeia, pardon, scuze, m-a luat valul.

Fără să-și dea seama exact ce face omul și cu aproaopele lui omul au pus-o de-o societate cvasi-comercială non-profit cu răspundere varabilă și anume societatea umană. Cât a fost mică a fost drăguță, ca orice lucru mic și drăguț. Când a crescut mai mare a luat-o razna, iar omul a început să construiască și să inventeze tot soiul de lucruri pentru a-i ține piept.

Astfel au apărut statul, căsnicia, primăria, pușcăria, școala, biserica … (m-am oprit fiindcă începea să semene a înjurătură românească neaoșă). După impresiile și experiența mea, cred că singurul construct social natural și uman, e familia. Că e ea formată dintr-un tată și patru mame, un mămic și un tătic, o tătică și o mămică sau chiar doi tați și o mamă după cum am citit c-ar fi pe undeva prin Himalaya unde nu prea sunt femei, nu contează, dragoste să fie.

Gogoașa aia cu celula, aia cu "familia celula de bază a societății" nu-i chiar gogoriță. Dar dacă familia ajunge să fie legată de presiuni exterioare în loc să fie strânsă de forțe interioare, devine un soi de departament jalnic al unei societăți falimentare din punct de vedere uman. Voi argumenta altă dată. Până una alta, speculez peste observații, societatea umană pare a fi o mare corporație cu profit zdravăn în care cam toți angajații sunt nemulțumiți. Taica Sartre zicea el ceva despre om și individ, dar nu știu câți l-au luat în seamă. Personal mă tem că ar putea veni o zi în care fiecare om își va da seama că regulile sociale sunt simple principii care pot fi călcate oricând, așa cum semaforul roșu nu te poate opri fizic să treci strada în cazul în care tu chiar vrei să treci indiferent de riscuri sau consecințe.

Pușcăriile sunt pline de oameni care au manifestat comportament antisocial, așa se cheamă seria de fapte care dăunează societății. Astfel și aici se aplică un principiu "științific" pe care eu îl numesc "principiul plăpumii" și care zice așa, dacă tragi plapuma prea mult peste capul individului, îngheață picioarele societății. Dacă faci invers, îngheață individul. Oricum ai da-o, plapuma aia nu poate acoperi și capul și picioarele simultan. Astfel omul își ia smartphone-ul, se face ghem, se bagă sub pătură și se amăgește cu impresia că mâine nu e luni.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare