Prins cu gheruţele în uşa liftului la DNA, guzganul rozaliu Hrebe a făcut ceea ce fac de milioane de ani strămoşii lui direcţi, rozătoarele, când ajung la ananghie: a părăsit corabia nebunilor din PSD, pe principiul enunţat încă de astă-primăvară de renumitul vizionar ochelarist Victor Ponta – „scapă cine poate”. Or, se ştie, guzganul nostru e foarte potent şi prolific, aşa că a putut să-şi scape blana ciripind tot ce ştia despre afacerile necurate ale celorlalţi guzgani, şobolani şi chiar şi popândăi din PSD.
La urma urmei, după ce, ca un părinte iubitor, şi-a băgat şi puiuţul la zdup, să-l educe îndeaproape şi după gratii, ce şi-o fi zis Hrebenciuc: păi, ia stai mă, unde-a mers suta lui fiu-meu n-o merge şi mia lui Năstase? Aşa că l-a dat în gât şi pe iubitorul de căţei erecţi Adelu, care s-ar putea să mai stea o tură la puşcărie, cu maximă grijă la turul pantalonilor.
Dar foarte interesant e limbajul folosit de Hrebenciuc, Adam şi ceilalţi penali experţi în drept, mai precis în dat şi luat dreptul. Sunt convins că specialiştilor de la DNA le-au fost necesari ani întregi să decripteze acest limbaj, pe lângă care codul Enigma sau codul indienilor navajo, ambele folosite în ultimul război mondial, par o joacă de copii. Ca să se înţeleagă între ei, pesediştii foloseau anumite cuvinte-cheie. Astfel, Hrebenciuc era „Spitalul”, dosarele erau „plăcinţele”, aranjamentele ilegale cu judecătorii corupţi erau „internări”, iar Tribunalul era „clinică”.
Ipocrizia şi cinismul acestor indivizi care un sfert de veac au ros tot cash-ul din România nu avea margini. Furios că judecătorii nu-i programau termenele de judecată când voia muşchiul lui, Adam, marele jurist pesedist din Braşov, spunea, la un moment dat, conform stenogramelor: „Ţara asta nu mai are leac, să mor eu”.
Şi avea perfectă dreptate: să vrei şi tu să furi nişte zeci de mii de hectare de pădure mai repede şi să n-o poţi face fiindcă un mocăit de judecător te amână până la calendele greceşti? De-aia a ajuns PSD-ul unde a ajuns, că nimeni din justiţie n-a mai respectat instituţia sacră a hoţiei, cum o respecta pe vremea lui Iliescu şi Năstase.
De înţeles e şi indignarea lui Hrebe faţă de dorinţa lui Năstase de a se îmbogăţi singur. Această dorinţă, crede guzganul, i-a adus prăbuşirea Împăratului şi a întregii sale camarile. Ce era dacă-l asculta pe Hrebe şi nu se apuca el să fure direct, ci-şi lua vreo doi-trei trepăduşi din ăştia, gen Ghiţă, şi învârtea miliardele de euro prin ei?
Că Hrebe i-a spus lui Năstase să procedeze aşa, dar ăla nici vorbă, Batman!, Batman!, să bage el singur mânuţele alea două până la cot. Şi uite-l acum, e deja recidivist, a intrat la bulău o dată, a intrat şi-a doua oară, şi-acum îşi face încălzirea pe margine, să intre şi-a treia oară, că doar mai are atâtea cărţi de scris…
Oricum, văzând toate astea nu se poate să nu te gândeşti câtă dreptate avea Victor Ponta când spunea că regimul criminal Băsescu a distrus sistemul de sănătate din România. Păi nu-i aşa? Uitaţi-vă la câte spitale a închis, nemilosul! Să închidă el un „Spital” ca Hrebenciuc? Să închidă el un adevărat „Institut”, ca Năstase? Sau „Dispensarul Felix”, singurul din ţară unde se mai puteau trata copii cu handicap sever, gen Gâdea şi Badea? Să pună lacăt pe „clinici” de renume, precum Costiniu, Mustaţă şi alţi magistraţi care au salvat vieţile a mii de bolnavi şi i-ar fi salvat-o şi lui Voiculescu, dacă apucau să-l „opereze” la timp?
Dar aşa, fără „internări”, fără măcar un bilet de trimitere într-o ţară exotică cu care România nu are tratat de extrădare, ce-ar mai fi fost de făcut? Iar lucrurile continuă să se agraveze, pentru că, prin confiscarea extinsă a averii, acum s-au scumpit şi „medicamentele” şi n-o să mai aibă niciun guzgan bani să se ducă să se trateze la clinici din Viena, ci o să ajungă cu toţii la singura clinică din România care-i mai poate vindeca pe corupţi: Jilava.
