Dacă Mazăre ar fi ascultat îndemnul baladei populare, „Radu mamii, nu mai bea, uite potera-i colea”, poate nu-l ridicau mascaţii ieri de la masă, la o oră aşa matinală că nici antreurile nu sosiseră. Dar primarul era atât de mangă, de la beţia puterii, încât nu şi-a mai luat nicio măsură de precauţie şi l-au săltat procurorii ca din oală. Fiert bine în suc propriu, preţ de vreo patru ore de interogatoriu, Mazăre a fost apoi ambalat în cătuşe şi depozitat la beci, nu înainte de a răcni spre jurnalişti: „Ăsta-i dosar politic, ruşine, Băsescule!”. Ce-aţi fi vrut să spună? Că a băgat vastul? Că a stricat piaţa şpăgilor, înhăţând el, ditamai rechinul, un mizilic de 175.000 de euroi, pentru care colegii lui, baronii locali, nici nu s-ar fi dat jos din patul amantei?
La drept vorbind, te prinde şi mirarea: dacă Mazăre, dintr-un contract de 10 milioane de coco, percepea o şpagă de nici 2% din valoarea contractului, de unde avea totuşi atâţia bani să-şi ia vile luxoase, maşini bengoase, şalupe fiţoase sau excursii fabuloase taman unde-a-nţărcat-o Mutu pe Consuelo? Nu cumva, te întrebi, omul ăsta nu trăia doar din şpagă cinstită, ci mai făcea şi alte cele? La cât îi place lui să se deghizeze, mai ştii că noaptea nu făcea pe travestitul, pe vreo stradă lăturalnică din Constanţa, să mai scoată un ban? Hai, că-n Naomi nu se îmbrăcase!
Cum era şi firesc, primarul pozează acum în haiduc urban, care a luat de la bogaţi – adică de la puţinii constănţeni suficient de fraieri ca să mai muncească şi să-şi plătească taxele – şi a dat la săraci – adică la amărăştenii care, în toată viaţa lor, n-au pus mâna decât pe o singură unealtă: ştampila de vot. Deja locatarii din cartierul social pentru care Mazăre a luat zisa şpagă derizorie au ieşit aseară în stradă, dând zgomotos din ăripi şi cerând eliberarea binefăcătorului lor.
Aşa cum probabil aţi remarcat, de la Gigi Becali încoace, aceasta a devenit deja o constantă în România: nu contează cât furi, dacă dai nişte firimituri şi săracilor cu duhul deja nu mai eşti un ciorditor oarecare, eşti binefăcătorul plebei. Şi dacă pe fir intră şi Antena 3, cu o serie de emisiuni omagiale, arătând cât bine a făcut Mazăre constănţenilor, câtă carne le-a dăruit – întrucât, fiind vegetarian, lui îi place doar verdeaţa şi iarba proaspătă – treaba e ca şi rezolvată: dintr-un edil corupt şi putred de bogat, Radu Mazăre se transformă peste noapte într-un idol al pulimii, un filantrop care nici şpagă nu ia prea multă, ca să aibă sărăciile ce mânca. Nu că i-ar sta bine şi-n fusta Evitei Peron?
Ce va face leguminosul dacă potera o să-l poprească, mult şi bine, la răcoare iarăşi nu-i greu de ghicit: deşi plezneşte de sănătate şi bronz, Mazăre îşi va găsi, cu siguranţă, un dicţionar întreg de afecţiuni medicale. Se va plânge că are gâlci, apendicită, polipi, platfus, iar un cârd întreg de păsări de noapte de lux din Mamaia vor veni să depună mărturie că ele, personal, l-au procopsit care cu o gonoree, care cu un stafilococ, aşa, cadou de ziua lui. Şi cum să ţii un bolnav copt, ros de sculamente prin toate părţile lui delicate, la puşcărie? Este că lui Mazăre îi stă perfect şi-n costumul lui Al Capone, că şi-ăsta tot pentru un mizilic a ajuns la mititica şi tot cu sifilis a scăpat de-acolo?
Oricum ar fi, din afacerea asta toată lumea iese câştigată: amărăştenii rămân cu pomana, fraierii care pun osul la treabă au impresia că s-a făcut dreptate, DNA îşi face planul de arestări, iar Mazăre mai schimbă şi el nişte costume, că destul a fost împărat, sultan, maharajah. Singurii care nu se-aleg cu nimic sunt, probabil, gealaţii ăia din Madagascar, care urmau, după cum a declarat Mazăre, să-l asasineze de Paşte, făcându-l harcea-parcea cu macetele. Acuma pe bune, nu vi se pare că-s chiar nesimţiţi procurorii DNA? Cum, domnule, să laşi bieţii canibali fără frumuseţe de miel blond şi bronzat, de sfintele sărbători pascale?
Exclusiv online
