Dulciurile au fost dintotdeauna un mare dușman al fiscalității în România.

Dosarele procurorilor anti-corupție, cu stenograme siropoase, sunt adesea pline de “savarine”, “amandine” și alte dulciugării ce ambalează elegant zeci sau chiar sute de milioane de euro, din care nicio felie nu a ajuns și pe farfuria Fiscului.

ACADEMIA CAȚAVENCU a realizat o ierarhie a dulciurilor în șpaga românească:

• Bomboana, drajeul sau acadeaua reprezintă cel mai jos nivel de șpagă, în valoare chiar și de doar câteva zeci de lei, care se dă, de regulă, nașului de pe trenurile CFR Călători, controlorului STB sau portarului unei instituții publice (în ultimul caz, pentru un loc de parcare improvizat);
• Amandina = o șpagă superioară, de câteva sute sau chiar mii de lei, care se acordă, de regulă, directorului de școală, pentru mutarea unui copil sau polițistului de la rutieră, pentru evitarea unei amenzi (în ultima situație, se acceptă și pizza);
• Savarina = șpagă superioară, de câteva zeci sau sute de mii de euro, ce se acordă pentru contracte mai puțin spectaculoase cu statul, pentru angajarea unui apropiat într-o instituție de stat sau pentru un trafic de influență de nivel redus;
• Tortul diplomat = șpagă de înalt nivel, ce se acordă neapărat pentru contracte delicioase cu statul.

Vă avertizăm că un consum ridicat de dulciuri poate dăuna grav carierei și poate conduce la o creștere a privării de libertate.