HomeSocialIon Iliescu, apologetul unui regim ilegitim și criminal

Ion Iliescu, apologetul unui regim ilegitim și criminal

Zice Ion Iliescu în scrisorica către discipolii lui de cumetrie: „PSD e partidul Revoluției”, iar România „suferă grav de pe urma exceselor și eșecurilor capitalismului”. România suferă că am fost noi proști și nu am aplicat Punctul 8 de la Timișoara și nu i-am șters din istoria recentă pe toți acești apologeți ai unui regim ilegitim și criminal.

Căci regimul comunist a fost ilegitim şi criminal. Nu pentru că a dat industrie şi blocuri din beton să ajungă la toată lumea, să fie „independentă” şi „demnă” în faţa întregii lumi, ci, pentru că tot acest surogat de „drept la viaţă” s-a făcut prin săvârşirea unor infracţiuni imprescriptibile contra păcii şi omenirii (Art. 121 CP). Prin: propagandă pentru război civil (Art. 356 CP), genocid (Art. 357 CP), tratamente neomenoase (Art. 358 CP), distrugerea valorilor culturale (Art. 360 CP), precum și prin favorizarea şi tăinuirea tuturor faptelor de mai sus (Art. 361 CP) de către toți conducătorii instituţiilor statului român dintre anii 1944 şi 1989. Ai PCR, ai Securității Statului, ai Justiţiei şamd.

Toţi aceştia pot fi aduşi în faţa legii şi pot răspunde penal – o dată, pentru că faptele săvârşite sunt imprescriptibile, a doua oară, deoarece crimele împotriva umanităţii erau prevăzute de codul penal în vigoare în chiar clipa comiterii lor (Codul Carol din 1936, Codul penal al RPR din 1948, Codul penal al RSR din 1968).

De aceea au sărit ca arşi şi au făcut spume în Parlamentul României beneficiarii și urmașii crimelor și criminalilor, atunci când obiectul/subiectul adorației le-a fost condamnat/demascat public/oficial de către președintele Traian Băsescu. În numele acestor beneficiari și urmași ai crimelor și criminalilor fostului regim comunist din România s-a trezit să vorbească Ion Iliescu. Că șandramaua stalinistă nu consideră a fi excese natura penală şi criminală a faptelor comise între anii 1944 şi 1989, sau a celor comise în decembrie 1989 și după, cu ocazia mineriadelor ale însuși „tătucului”.

Nu reprezintă exces (și în nici un caz eșec) dezmembrarea, prin rapt şi şantaj, a României, stat independent şi suveran, prin răpirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, pregătită şi acceptată de comuniştii din România. Nici jefuirea şi distrugerea avuţiei naţionale (de stat şi particulare) în interesul ocupantului (URSS) şi al colaboraţioniştilor comunişti. Nici destructurarea regimului politic democratic din România. Nici reprimarea şi întemniţarea oponenţilor politici, economici și religioși.

Nici regimul de exterminare aplicat deţinuţilor politici, exterminarea grupurilor de partizani care se refugiaseră de teroarea comunistă și luptau pentru convingerile lor, în numele Țării, în munţi, persecutarea, desfiinţarea şi spolierea unor Biserici, arestarea unor preoţi şi reprimarea credincioşilor, colectivizarea forţată, manipularea, intimidarea, hărţuirea, schingiuirea, întemniţarea şi deportarea ţăranilor care au opus rezistenţă, distrugerea valorilor culturale şi sugrumarea libertăţii de opinie prin cenzură extremă, distrugerea patrimoniului istoric şi cultural, politica demografică criminală, regimul nejusticat de mizerie extremă impus populaţiei României, reprimarea şi confiscarea criminală a Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989.

Nu. Toate acestea sunt câștiguri, izbânzi cărora le face apologia acest complice bolșevic a cărui carieră o putem urmări după dâra de sânge lăsată în urmă.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare