În acea zi, ca și în celelalte zile din ultimii 19 ani, pe Pache Protopopescu se întâmplau lucruri. 1 decembrie prinsese PRO TV-ul din nou cu programul prins cu pioneze pe hol. Toată lumea știa că din program nu vor lipsi piesele Loredanei și mașina de scremut a lui Connect-R. Surprizele se țineau lanț…În studio, vedetele PRO erau în ședință. Mă rog, așa spunea programul. Ședință nu era, dar na, la televiziune trebuie să ai o anumită atitudine cât de cât inteligentă.
Cătălin Măruță se scobea atent în nas. Se gândea la ultima inovație în materie de circ de tabloid. Ce-ar fi să-și dezbrace invitații? Și apoi să-i pună să joace o horă în timp ce el falsează pe Corul Vânătorilor? Și, dacă ar primi măcar anu' ăsta un buget mai mare, ce-ar fi să plătească pensionarii ăia din platou să râdă mai cu vervă? Sau să aducă mai mulți boschetari de la metrou care să grohăie exastiați când o să înceapă să cânte? Dar, deodată, încetă să se mai scobească în nas. Își duse mâna la nivelul capului și încercă să-și zburlească coama de leu congolez. Dar simți doar o suprafață aspră ca șmirghelul, slinoasă . Părul nu mai exista. În schimb, mai era doar peruca din Turcia, pusă fix în vară.
Lângă el, Smiley și Bartoș erau la fel de bonomi. Amândoi se gândeau la cât de stupizi să fie în acea după-amiază. Ei, adevărul e că la asta nu se gândea decât scenaristul, care era un manechin. Smiley se gândea la fuior, în timp ce maxilarul ca și botul unui Duster se mișca pe orizontală. Lui Bartoș, gușa îi acoperea ochii, în timp ce burta îi pulsa. Showul nu prevedea rezerve de mâncare nelimitate, așa că Pavel se retrase supărat sub corpul său de hidrocefal.
Mai încolo puțin, Andreea Esca se întreba ce căuta acolo. Că oricum primea 20000 de euro doar pentru simpla prezență în platou. Și pentru salutul ăla desprins din Star Trek, cu care își începea doctor Spock fiecare conversație. Dar să presupunem că 100 de euro se duceau pe coafură și sclipicul ăla pe care și-l arunca în jurul bustului. Și să mai presupunem că încă 50 de euro se duceau pe cisterna aia de fard și mascara. Pericolul de a nu primi nimic de pomană era nul.
În colțul din umbră, stăteau 4 oameni: Busu, Buhnici, Moisescu și omul cu mască, căruia nimeni nu-i știa numele și care filma. Toți jucau table, și vociferau încet, înjurând inteligent și intelectual. Busu râdea pe înfundate la un banc sec. Moisescu căsca și încerca să facă glume la care râdeau doar pereții. Buhnici și omul cu mască nu făceau nimic. Dacă te-ai fi uitat, ai fi zis că Babele de pe Bucegi au evadat și s-au îmbrăcat de la cel mai apropiat magazin Paco Rabanne. Dar din timp în timp, se auzea o respirație ca și aia a lui Darth Vader, numai că aflată într-o octavă superioară.
La un moment dat, un neon se aprinse, în depărtare. La capătul tunelului, se deschise o ușă, și un cap diform, fără nas scoase un răcnet sălbatic:
-Se intră în…3…2..1…START!
Iar vedetele PRO TV năvăliră în lumina platoului, ca monștrii din opera lui Lovecraft. Reflectoarele se întoarseră spre ei, ca și farul unei arene de gladiatori.
– Bună seara România, bună seara București! Azi suntem români! Este 1 Decembrie!
Showul începu…ca și anul trecut…ca și acum 2 ani…ca și acum 19 ani. Și, undeva departe, un cioban se uita, clipind și nerealizând iminenta apocalipsă pe care apariţia generaţiei PROŞtii şi câştigi o prevestea.
