Tocmai pe când se umpluse Internetul de indignare auzind că Măria Sa Mihai Întâi de România mâncase, de Crăciun, în compania întâiului plagiator al României, tocmai când miilor de internauţi le stătuse sarmaua-n gât privind poza lăfăită pe pagina personală de Facebook de cel mai mare mincinos pe care l-au zămislit vreodată bubele, mucigaiul şi noroiul plaiurilor româneşti, poză în care apăreau el şi regele, tocmai atunci s-a aflat adevărul: regele nu stătuse la masa de Crăciun alături de Ponta.
De fapt, Dottore închipuit mâncase în compania unui rege închipuit: prinţul Duda. Când minciuna colosală a ieşit la iveală, domnul Ctrl C/Ctrl V a şters, pur şi simplu, poza cu regele de pe Facebook şi a dat vina, normal, pe echipa lui de imagine, adică pe Mirel Palavră şi ceilalţi spălători ai izmenelor spârcâite la ceas de panică de Victor-Viorel. Cică ei nu pricepuseră bine că Mincinosul Mincinoşilor nu „a luat masa cu Majestatea Sa Regele”, cum s-a scris, negru pe alb, pe pagina lui, ci cu „reprezentanţi ai Casei Regale”. Senin, Viorel a înlocuit poza incriminată cu o alta, în care apare alături de principesa Margareta, de fata lu’ tata – Daciana şi de prinţul de duminică Duda, ca şi cum nici piftie n-ar fi mâncat, nici gura nu-i mirosea.
Faptul că a recurs la o asemenea minciună, despre care şi-un ţânc de grupa pregătitoare şi-ar fi dat seama că va fi dată rapid în vileag, denotă că premierul e grav bolnav. Chiar nu se mai găseşte vreun psihiatru în ţara asta, să se milească de el şi să-l diagnosticheze odată cu mitomanie în stare terminală? Spre binele lui şi al ţării, Ponta ar trebui să intre cât mai grabnic în vreo bolniţă, până nu ajunge să se laude pe Facebook că i-a primit în audienţă pe Allah, Buddha, Creatorul şi Dumnezeu – în ordine alfabetică, să nu-şi audă iarăşi vorbe că ar favoriza doar Biserica Ortodoxă.
De fapt, nu Ponta e vinovat, căci pe un om cu probleme psihice chiar nu te poţi supăra, ăştia nu răspund nici în faţa legii. Vinovat e însuşi Măria Sa Mihai I. Acest personaj tragic al istoriei românilor ar fi putut fi un rege ideal. Nici prea slab, ca bunicu-său Ferdinand, nici prea înfipt, ca tătâne-său Carol, el ar fi putut face din România o Norvegie sau o Suedie a Estului de n-ar fi fost ruşii, să-l alunge de pe tron. Dar, dacă asta am înţeles-o, căci în faţa tăvălugului istoriei numai nechibzuiţii stau neclintiţi, a doua abdicare, în faţa lui Iliescu, Năstase şi a celorlalte cârpe kaghebiste, chiar n-am mai priceput-o. Regele Mihai putea să moară sărac, fără castele, fără proprietăţi, fără fabrici şi fără tablouri.
A preferat să primească toate astea semnând un ruşinos pact cu urmaşii celor care-i furaseră coroana. S-a gândit să lase un dram de avere copiilor săi, uitând că un suveran n-are cinci fiice, ci una singură – România – şi doar ei ar fi trebuit să-i dăruiască totul. De dragul ţării lui, Ferdinand a renunţat la femeia pe care o iubea, pentru a fi rege. Ce-l împiedică pe Mihai să se dezbare de Nea Nelu, Adelu şi Minciunelu? Ai zice că, atins parcă de vraja otrăvită care-l făcuse pe bătrânul rege Theoden din „Stăpânul Inelelor” să rămână cu minţile rătăcite, Mihai I, regele nostru, s-a lăsat pradă otrăvurilor roşii, uitând ceea ce din vechime se ştie: că un împărat trebuie să moară în picioare.
Acum, cu o zvâcnire de luciditate, el a avut tăria să plece în Elveţia, ca să nu fie nevoit să stea iarăşi cu minciuna la masă. Dar nu-i de-ajuns. Câtă vreme nu se dezbară de toţi hiclenii şi slugoii care i se preumblă prin preajmă, nu va reuşi nimic. Ţinându-i pe lângă el, să-l sufoce cu balele linguşelii, regele va continua să fie prizonier în castelul propriei lui neputinţe. Şi acceptând în continuare asocierea Casei Regale cu nişte caricaturi politice gen Victor Ponta, regele va săvârşi un păcat încă şi mai mare, căci va înăbuşi speranţa pe care milioane de români şi-au pus-o în el. Iar, cum i-ar fi zis un sfetnic înţelept strămoşului său, Carol I, „aiasta nu se poate, Maiestate!”.
Exclusiv online
