Dacă mă uit atent la Ponta, suspectez că, fizic, nu s-a schimbat mult față de cum arăta, să zicem, în clasa a patra primară. Mă gândesc că avea și atunci, are și acum, moacă de tocilar, de luzărul clasei, la care nu se uita nicio gagică, pe care colegii îl numeau „aragaz cu patru ochi”, lipindu-i pe spate eticheta cu „Sunt prost”, pentru că aia de „Cârlan” nu apăruse, tovarășul Ion Iliescu fiind încă ocupat cu construirea socialismului și neavând deci timp de prostii. Dar, judecând după evoluția lui ulterioară, îmi este absolut clar că Ponta, deși posedă toate amprentele genetice ale unui tocilar pursânge, n-a tocit nici de-al naibii. Sau poate că a făcut-o, eventual, până prin clasa a doua, când și-o fi dat seama că notele bune pot fi obținute nu doar stând cu burta pe carte, ci și aruncând, prin lentile, un ochi curios în lucrarea vecinului de bancă. În acea clipă, Victoraș a avut revelația succesului.
Pe urmă, crescând mai mare și-n ani, și-n dioptrii, și-n fund, deși a rămas cu aceeași moacă de Mickey Mouse zeflemist, Ponta a descoperit o metodă și mai eficientă de succes: de ce să te chinuiești să copiezi tu, când îi poți pune pe alții să o facă? Fiindcă nu mi-l imaginez pe doctorașul cel viteaz lipsindu-se de bucuria curselor cu mașinuțe pentru a sta prin biblioteci și a așterne pe hârtie, sârguincios ca un copist medieval de abație, zicerile juridice ale Diaconilor. Ca și în cazul multor opere nepieritoare ale omenirii, nu vom ști deci niciodată cine a scris, de fapt, teza de doctorat a lui Ponta. N-a fost un anonim genial, căci nici teza nu era Miorița, Toma Alimoș sau Balada Meșterului Manole – ci mai curând Balada Maestrului Manuale. A fost, probabil, vorba de un grup de studenți pârliți, care au făcut pentru Ponta muncă de negrișori, copiind însă, din exces de zel, prea multe pagini, cu tot cu virgule.
Obiceiul de a lucra cu negrișori a devenit, la Ponta, nărav. Ajuns premier, el recurge acum la negrișori ori de câte ori colegii lui albi dau dovadă de scrupule, culpabilități, ezitări. Negrișorii lui Ponta nu cunosc așa ceva. Ei nu se tem că vor schimba, la bătrânețe, gulerul alb al biroului cu cămașa dungată a bulăului. Ei vor doar să parvină, ca niște Păturici moderni, și pentru asta nu ezită să îndeplinească orice poruncă dată de prim-ministru. La început a fost Grăjdean, care a semnat o decizie care îl va ține multă vreme agățat prin tribunale. Pe urmă, când Corlățean, îngrozit după întâlnirea cu madam Reding, a refuzat să-l schimbe pe Morar, Ponta a adus imediat în locul lui un negrișor. De fapt, o negresă. Blondă, cu grai dulși, moldovinesc, și fără mustrări de conștiință atunci când e vorba de apărat penali. Când Rus și Dobre, speriați de pilda lui Năstase, au fugit ca arși din „grupul infracțional organizat„ aflat la palatul Victoria, Ponta a adus în locul lor doi negrișori orfani – în sensul că, atunci când vine vorba de călcat legea în picioare, n-au „ză madăr end ză fadăr”, cum ar zice un celebru shakespeareolog în viață. Și Radu Stroe, și Mircea Dușa sunt dispuși să treacă și peste cadavre pentru a servi scopurile duetului comic Stavridu&Guvidu, după cum o demonstrează, de altfel, cei 40.000 de gorjeni care au trecut, potrivit datelor furnizate de USL, la cele veșnice în ultimele săptămâni.
Doar că, în dorința lui de a scăpa de Băsescu, Ponta a uitat un lucru, pe care alți uzurpatori, precum Lenin sau Hitler, nu l-au uitat: să-și asigure fidelitatea băieților cu ochi albaștri. Or, acești oameni care chiar au trudit pentru a ajunge acolo unde au ajuns nu au niciun respect pentru un plagiator. Și de-aia n-apucă Victoraș să mai însăileze un plan, că vin băieții și i-l fac praf. N-apucă să facă o numire, că vin niște domni bine informați, care zic că-i ilegală. N-apucă să afirme că Rus a plecat fiindcă se simțea mai bine la Cluj, că apar niște stenograme care arată că, de fapt, ardeleanul nu voia să mai umble în cârdășie cu olteanul hoț și ipocrit.
Negrișorii lui Ponta ar trebui să știe toate astea și să-și dea seama că drumul lor peste morți și tăiați din liste cu anasâna duce direct la fundătura pușcăriei. Mai devreme sau mai târziu, toți acești grăjdeani se vor încolona spre Jilava, să-i țină tovărășie marelui taur național Adrian Năstase. Mai devreme sau mai târziu, aceste grajduri ale lui Augias în care tot soiul de rândași au transformat, în ultimii 22 de ani, România vor fi curățate cu apa cea vie a dreptății.
