Victor Ponta are o legătură specială cu tot câmpul lexical al cuvântului ,,apă”. Și-a cuplat imaginea la ștecherul plutei ori de câte ori avea nevoie de un duș rece care să-l scoată, mai de bine – mai de rău, din starea de pietrificare politică a unor campanii prost gândite. Iar cum nici de data asta nu se dezminte, primul copilot al bărcii române, obișnuit adicătelea cu echipajele electorale reanimate de camaradul său de voturi Liviu Dragnea, încalecă pe colacul de salvare și își dă vânt către bălăriile Olteniei.
Premierul a intrat, a doua oară într-un singur an, la apă. O dată în mai și o dată acum. De altfel, cum în mai toată campania, de la cel mai mic amănunt pâna la cel mai mare, succesele lui Mickey au fost atrase ca de un magnet roșu de acele procente în baza cărora premierul şi-a trimis ceata de europarlamentari la Bruxelles, domnul Ponta a călcat în rahățis și apoi s-a șters și el de ce-a putut.
De asta și spune poezia aceea ,,Moșu dă cu bâta-n baltă/ Baba cade-n apă moartă”, ilustrând într-un mod facil și ușor de înțeles, tabloul campaniei lui Ponta, luat de valurile politicii adiacente unuia dintre cei trei trandafiri de pe drapelul PSD. Politica aia slinoasă, unsuroasă și veșnică, pe care ochelarii lui mr. Copy – Paste au scăldat-o în râuri și râuri de apă. Râuri care amplifică o singură idee: Ponta este principala idee în jurul căreia gravitează cuvântul ,,apă”.
