Ajuns pe jilţul de premier pe neaşteptate, la fel cum a ajuns şi în cel de lider al PSD, Victor Ponta se întreabă, desigur, ce l-a găsit. Cărui fapt îi datorează această onoare, de vreme ce el este un ins absolut mediocru, care n-a descoperit nici fiţuica rulată, nici xeroxul, ba nici măcar sistemele de furt la alegeri? Unii, mai mistici, vor spune că omuleţul e doar norocos şi a fost stricat la burtă când l-a băgat taica părintele în cristelniţă. Alţii, mai realişti, vor admite că Victoraş nu e decât o păpuşă abil mânuită de sforarul Ilici, care şi-a regăsit în el bucuria jocului cu marionete de cârpă, de pe vremea când căsca ochii, prin bâlciurile olteniţene, la celebra păpuşă Vasilache şi a vrut să aibă, la bătrâneţe, şi un Victorache. Cum-necum, troica uselistă, formată din Mamae, Mamiţa şi tanti Miţa Fular, s-a urnit şi, ca să nu mai rămâie repetent şi anul ăsta, l-a dus pe Victoraş la Bucureşti, de l-a uns prim-ministru.
În această calitate, până ieri prichindelul nu se remarcase decât prin hăhăieli, hlizeli, scandaluri de plagiat, schimbări aiuristice şi niciun fel de măsură economică sau socială concretă, din alea multe promise miticilor. Deja mulţi naivi care puseseră botul la minciunile lui gogonate începuseră să-l privească chiorâş. Până când Frau Merkel a declarat că în România se întâmplă lucruri incompatibile cu democraţia. Atunci s-a umflat patriotismul în Victoraş mai ceva decât se umfla în el grişul, când era mai mititel, şi premierul a început să tune şi să fulgere. Că nemţii să-şi vadă de cartoffelenii lor şi să nu-şi mai amestece făcăleţul în mămăliga românească. Că ştie poporul ce face, doar nu suntem negrişori d-ăia din colonii, să vină vechilul Fritz şi să ne dicteze el cum se cultivă batata. Că pe 30 iulie niciun neamţ nu-i va mai jigni pe români.
Frazele astea parcă le-am mai auzit, cu ani în urmă, rostite peltic de un personaj care tot origini olteneşti, ca şi Ponta, îşi revendica. Evident, Victoraş nu mai putea vorbi de „amesticu’ puterilor imperialiste în treburili interne ale Rumâniei”, pentru că-l râdea lumea, aşa că a dat-o şi el mai din condei. Ieri, Ponta a sunat ca un Vadim Tudor sedat. În sensul că a rostit acelaşi gen de replici ca Tribunul, doar că le-a spus aparent calm, fără să umple microfonul de spume. Dar esenţa mesajului rămâne la fel: cine sunt nemţii, italienii, francezii şi americanii să ne spună nouă cum să votăm şi pe cine să suspendăm?
Cu siguranţă, un asemenea mesaj l-a uns pe suflet pe bizonul majoritar, care nu mai vrea să urineze cu jet occidentalii în capul lui, fiindcă între timp i-a crescut gura. Declaraţiile patriotarde ale lui Victor Ponta îi vor mai aduce, cu siguranţă, nişte voturi din partea naţionaliştilor de cumetrie, care mănâncă unguri pe pâine la micul dejun. Dar ele vor face cancelariile occidentale să ne cerceteze cu şi mai multă suspiciune şi să se întrebe dacă nu cumva Ponta a băut, din greşeală, la vreo reuniune internaţională, din aceeaşi cană cu Orbán sau Lukaşenko, de a luat boala extrem de contagioasă a demagogiei naţionaliste. Acum, Victoraş îşi permite să scuipe cu boltă spre madam Merkel, fiindcă e pe cai mari. Dar el uită că Germania este motorul economic şi financiar al Europei şi că, atunci când vom ajunge, în mod previzibil, cu acest guvern socialist, în situaţia Greciei, tot la mila nemţilor vom sta, ca şi grecii astăzi.
Iar atunci trufaşul Ponta nu va mai fi la fel de arogant cum a fost ieri, ci, umil, murat, şi cu ochelarii aburiţi va cerşi un ajutor gospodinei Anhela: „Frau Merkel, daţi-mi şi mie nişte împrumuturi, că-s un băiat sărăcuţ din România şi n-am ce da pensionarilor de mâncare”. Iar noi o să-i întărim spusele: „Aşa e, doamnă, daţi-i şi lui nişte firfirei, trăi-v-ar moneda unică, că-i atât de sărac încât nici teză de doctorat n-a putut să-şi ia, ci a împrumutat-o de la alţii!”.
