În povestea care urmează, nu vorbim despre oameni de afaceri, ci despre hoți și spoliatori. Despre indivizi care, din momentul în care li s-a tăiat cordonul de alimentare de la bugetul de stat pentru subvenții, contracte avantajoase, returnări de taxe și altele, dintr-o dată nu au mai știut să facă afaceri. Au intrat în executare silită pentru neplata impozitelor, au intrat în insolvență ca să își fenteze creditorii și – slavă Domnului! – au intrat la pârnaie. Mă rog, Puturiciu a murit nițel, înainte de a-și lua binemeritații ani de pușcărie. Au fost oamenii vechii și noii Securități, nu oameni de afaceri.
Adevărații oameni de afaceri sunt cei care clădesc ceva pe puterea lor, fără să bage mâna până la cot în bugetul de stat, în buzunarele furnizorilor și ale băncilor. Știți ca vreunul dintre spoliatorii despre care voi vorbi mai jos să fi construit ceva de la zero, fără bani furați de undeva? Din păcate, statul sistemului ticăloșit i-a inventat, i-a folosit împotriva interesului României, apoi i-a eliminat. I-a eliminat în momentul în care au crezut că sunt chiar pe banii lor, de capul lor și pe inteligența lor. Le-a luat din bani, apoi i-a returnat circuitului liber (sau e pe cale să o facă) – cică pentru că au scris cărţi.
Chestia asta cu scrisul din pârnaie este similară cu făcutul de afaceri de carton: hoție, minciună și negrișori. Așa că avem acum și scriitori de carton. Dovediți, cu hoția la vedere – dar exceptați de la lege. Înseamnă că sistemul ticăloșit (care la noi este însuși Statul) pe o parte i-a iertat și i-a reintegrat. Pe ceilalți se pregătește să-i reintegreze.
Ce-avem noi aici? Avem moștenirea pentru care nu vom putea să-i mai mulțumim lui Ion Iliescu cu ani grei de pârnaie din motive măcar biologice. Din prima zi de Front al Salvării Naționale, acesta a trasat sarcină “tovarășilor” să se facă “domni” pe bunul întregului popor, să nu cumva acesta să cadă în mâinile imperialismului Occidental, măi dragă. Așa că ne-am procopsit cu cumătrocrația de carton a celor care au spoliat și estorcat averea României. Dan “Felix” Voiculescu, George „Savarină” Copos, George “Jiji” Becali, Dan Diaconescu „în Direct”, Ioan “Gaz Ieftin” Niculae, George Pădure, Ovidiu Tender, “Chemical Brothers” Micula, Dinu „Aripi Liberale” Patriciu, Adrian „Nepotul Minune” șamd sunt printre părinții fondatori ai minciunii capitalismului românesc. Cei care i-au plodit și i-au aruncat și în politică pe alde Victor Ponta, Sebastian Ghiță, Dan Șova șamd (câți ori mai fi, nu ne-ar ajunge ziarul să-i pomenim pe toți). La cum și de către cine le-a fost frânt destinul, avem un fel de Asociație a Victimelor lui Băsescu.
Cel mai „hiclean” înfrânt sub mandatele lui Traian Băsescu este Dan Voiculescu. Deși nu mi-e rușine cu nici unul dintre ceilalți – mai ales cu Dinu Puturiciu. Hilar în afacerea cu Voiculescu, pedepsit cel mai greu de către Justiția noastră extrem de blândă cu borfașii de lux, este că acesta a avut inițiativa creării unei alianțe a partidelor zise “de opoziție” împotriva lui Băsescu. Cu scopul de a-l “îngenunchia” și de a scoate Justiția de sub independența pe care acesta i-o garantase. De fapt “procurorii lui Băsescu” trebuiau potoliți. Atât de tare l-a îngenuncheat Uniunea Social Democrată pe Odiosul Dictator, încât inițiatorii și sponsorii o parte zac la “Temnița cu capace, unde tot șmecherul zace”, o parte sunt eliberați condiționat, alta își așteaptă sentința, alta judecata.
Varanului îi trebuia tot jocul mediatic al creării USL și al tentativei de lovitură de stat din vara anului 2012 pentru a-și face jocurile cu Justiția. Așa am asistat la jocul de ping-pong cu funcțiile de parlamentar, cu mutarea dosarului ICA de la o instanță la alta – cu scopul nemărturisit, dar vizibil, de a tergiversa dosarul până la prescrierea faptelor. Și a fost la mustața câtorva zile până să se întâmple și asta. Pe 26 septembrie 2013, Tribunalul București dă sentința: 5 ani de închisoare pentru Dan Voiculescu. Sentința este atacată la Curtea de Apel, care pe 8 august 2014 o finalizează definitiv și irevocabil la 10 ani de închisoare cu executare. în prezent, Voiculescu este după gratii. Și sperăm să i se alăture și fiica sa Camelia în dosarul de șantaj în care a fost trimisă în judecată alături de iubitul Sorin Alexandrescu, directorul Latrina Grup.
Nu este cazul să ne lamentăm că am fi mai proști ca alții că ne-am procopsit cu un eurodeputat (și deputat al României mai apoi) precum Gigi Becali. Parlamentul Europei în general este fie cimitirul elefanților, adică al expiraților din partidele europene trimiși acolo să moară pe un salariu baban, fie al proștilor siniștri, exilați pe același salariu baban, să nu încurce prea tare socotelile în țară. În fond, Gigi Becali a estorcat vajnica Armată română. Nu că generalii Teacă și Izmană ai acestei mult prea glorioase armate de doctori și doctoranzi ar fi fost mai isteți, sau mai puțin hoți decât el, ci pentru că așa se primise Ordin de Zi pe Unitate: să se facă om de afaceri și investitor din bișnițarul și colaboratorul fostei Miliții, numitul Becali. Și s-a făcut. Motiv pentru care acesta a fost condamnat, în 20 mai 2013, la trei ani de închisoare în dosarul schimbului de terenuri cu Ministerul Apărării și a primit ulterior un spor de șase luni, după alte douaă condamnări, în dosarul "Valiza" și în cel al sechestrării celor care i-au furat mașina. Azi este scriitor consacrat, motiv pentru care a fost eliberat condiționat să behăie din nou pe tembeliziuni despre “Steaua” și "Dumnezeu”.
Și George Copos a primit nesperata oportunitate de a-și dovedi talentul de scriitor după o condamnare de 3 ani și 8 luni de închisoare în dosarul „Transferurilor” – și una de 4 ani cu executare în dosarul „Loteria I”. Rahova s-a dovedit o școală bună, așa că George Copos n-a pus geană pe geană câteva luni bune dintr-un an dând cu osârdie copy și paste la diverse cărți. Așa că, la ora publicării acestui material, este eliberat condiționat. Justiția post Odiosul Dictator premiază furtul intelectual. Se ia după societatea care a trimis un plagiator să fie prim ministru și nu l-a sancționat nici după ce a fost dovedit. Din contră, i-a dat tovarăși de hoție atât la guvernare cât și în Parlament. Un CV falsificat, un doctorat plagiat constituie avantaj la angajarea în slujba poporului român.
Astăzi, Dan Diaconescu a dispărut din topurile celor mai bogați oameni din mass-media și din publicitate, dupa ce, în 2011, era pe locul 10 în Topul Forbes, după Sorin Ovidiu Vântu, cu 8-9 milioane de euro. Dan Diaconescu a fost condamnat definitiv la 5 ani și șase luni de închisoare cu executare, pentru șantaj.
Ioan Niculae avea înainte de criza din Justiție o avere estimată la 1,4-1,6 miliarde de euro, iar în anul 2013, Top 300 Capital îi estima averea la 1,7 miliarde de euro. Astăzi, Ioan Niculae este urmărit penal de DIICOT pentru ca ar fi luat gaze prea ieftine de la compania de stat Romgaz. În acest dosar sunt și foștii miniștri Varujan Vosganian și Adriean Videanu pentru favorizarea infractorului. Între timp, în 2 aprilie 2015: Ioan Niculae a fost condamnat definitiv la 2 ani și 6 luni de închisoare cu executare în dosarul "Mită la PSD", alături de liderul PSD Brăila, Gheorghe Bunea Stancu. Ioan Niculae a fost, înainte de '90, ofițer de Securitate, lucrând în Direcția economică a Securității. Informația a dat-o pe goarna Mediafax fostul director al SRI George Maior.
George Pădure a fost primar independent al Sectorului 1 București între 1996 și 2000. Ulterior, până în 2004, a fost consilier general al Capitalei. Din 2003 este cotizant la PSD – și "nu cu trei lei cinzeci". Ca un adevărat meseriaș, și acesta a plecat în anii '80 în Belgia, la Anvers, unde a preluat la un moment dat conducerea unei societăți de comerț cu produse electronice, iar în 1986 și-a deschis propria afacere, GEPA. După Revoluție a revenit în România și a înființat Gepa Electro Center. Până să scriu ce aveam de scris, Pădure a dispărut din prim-planul vieții politice și economice, dar și din topurile celor mai bogați români. Proiectul imobiliar Sigma i-a falimentat, iar proiectul Metropolis a intrat în insolvență.
Dinu Patriciu s-a dus în 2014 să împartă o creanță de bitum cu Scaraoțchi, bănuiesc. Altfel sper că ar fi scris și el cărți la Secția Umanistă a închisorii Rahova.
