Cu ochi mijiţi de somn, fiindcă nu-i obişnuit să facă zile albe, Crin Antonescu a ieşit pe televizoare duminică, la nouă seara, ca să anunţe că românii şi-au demonstrat încrederea deplină în cei mai iubiţi fii ai Poporului: el, Ponta şi Ăla Micu’. De fapt, nu încredere au demonstrat românii, ci dispreţ, scârbă şi ură. Dispreţ au dovedit cei care nu s-au dus deloc la vot, scârbă au dovedit cei care, deşi ştiau că niciun politician nu merită votul lor, au mers totuşi să voteze răul mai mic, şi ură au dovedit cei care, votând USL au făcut-o doar ca să scape de Băsescu.
Căci liderii USL ar trebui să ştie că oamenii care i-au votat nu i-au votat fiindcă se omoară de dragul lor. I-au votat fiindcă, prin cozile lui de topor din televiziuni, Felix a reuşit să-i îndobitocească în asemenea hal pe români, încât ei au ajuns să creadă că toate neîmplinirile, frustrările, eşecurile personale, pierdutul la loto, picatul bacului şi ploaia de afară i se datorează numai şi numai lui Traian Băsescu. Turnătorul Felix a reuşit să canalizeze ura unui întreg popor, cuprins de zvârcolirile crizei, împotriva unui singur om.
Felix a creat un monstru de ură, fără să-şi dea seama, în orbirea sa, că monstrul îl va sfâşia şi pe el şi pe ciracii lui mai mititei, de îndată ce nu-l vor mai hrăni cu sânge băsist. Dacă Ponta şi Antonescu ar avea o fărâmă de creier în cap l-ar păzi pe Băsescu la Cotroceni ca pe sfintele moaşte: câtă vreme el se va afla acolo, vor avea pe cine să dea vina pentru politica lor falimentară, care aproape ne-a scos din Europa.
Este evident că useliştii nu vor putea îndeplini niciuna din promisiunile făcute. Nu au bani, nu au sprijin extern, nu au planuri şi proiecte consistente, guvernarea lor va fi un eşec previzibil. Nu va trece un an şi votanţii care i-au pus în fruntea ţării crezând că astfel se răzbună pe Băsescu vor regreta amarnic alegerea făcută. De altfel, cred că au şi început deja să regrete, când l-au auzit pe Ponta anunţând că USL va face o alianţă la guvernare cu udemeriştii. Da, cu udemeriştii, adică exact cu acele „curve ale lui Băsescu” împotriva cărora tuna şi fulgera mai an patriotul de cumetrie Crin Antonescu.
Deocamdată însă, USL îşi trâmbiţează victoria ca pe un triumf. Crin şi Ponta bat cu pumnul în masă, răcnind că ei reprezintă poporul român. În condiţiile în care doar puţin peste 40% dintre cei 18 milioane de cetăţeni au votat, e absurd să susţii că alea 4 milioane care au pus ştampila pe USL sunt „poporul român”. De fapt, cele 4 milioane sunt, într-adevăr, un popor. Sunt poporul de pensionari care-l regretă şi azi pe Ceauşescu, sunt poporul de bugetari care ar muri de foame dacă ar merge să lucreze la privat, unde nu se freacă ţiparu’, sunt poporul de revoluţionari de mucava al lui Dogaru, sunt poporul de şoşonari pomanagii ai lui Oprişan, Mazăre şi Vanghelie, sunt poporul de asistaţi sociali care n-au muncit în viaţa lor nicăieri, n-au plătit un leu la Fisc sau la Sănătate, dar pe care stânga, de la FSN la USL, i-a hrănit din munca şi impozitele celuilalt popor.
Al poporului de 60% care azi n-a venit la vot pentru că i s-a făcut silă să fie mereu pus să aleagă între Udrea şi Hrebenciuc, între Pinalti şi Micky Şpagă. Când va apărea un partid în rândurile căruia nu veţi vedea Vuittoane, ceasuri cu diamante, Rollsuri, Maybach-uri şi alte obiecte de sfidat decenţa românilor harnici, atunci fiţi siguri că acei 11 milioane de oameni care azi au stat acasă vor ieşi la vot.
Până atunci însă, ne aşteaptă un coşmar. O alianţă care va constitui, după redistribuirea mandatelor, aproape 70% din Parlament va avea şi ţara la cheremul ei. Va putea jongla cu Constituţia, cu Justiţia, cu drepturile omului, cu libertatea presei. Va putea, altfel spus, transforma România într-o feudă proprie, ba mai rău, într-o gubernie rusească, îndreptând-o dinspre „Occidentul băsist” spre „darnica Maică Rusia”. Ponta a dat deja un avertisment: cine va scoate sabia, de sabie va pieri. Cu alte cuvinte, cine va îndrăzni de acum înainte să li se opună lor, noilor stăpâni ai ţării, va fi redus imediat la tăcere.
Eu n-am sabie, dar arma pe care o am, condeiul, e mult mai ascuţită şi mai înţepătoare decât orice sabie, mai ales când o înmoi în veninul ironiei. Şi, cu riscul c-o să îmi pierd capul, îi promit întâiului plagiator al ţării că voi scoate această sabie ori de câte ori el şi tovarăşii lui de făcut copy/paste din vistieria statului în punga proprie vor greşi, vor batjocori legea, dreptatea, demnitatea umană.
Probabil că într-un târziu Ponta o să ne vină de hac, mie şi altora, aşa cum a venit de hac presei, între 2000 şi 2004, şi înaintaşul său, Năstase. Dar asta nu mă sperie. Şi le promit de pe acum Plagiatorului, Chiulăului, Turnătorului, Lingăului, Bolşevicului, Histrionului, Analfabetului şi tuturor celor care se vor simţi ofuscaţi de articolele mele că, dacă tot e să moară, Spartakus o să moară râzând. De ei.
