S-a lămurit de ce veniturile lui Ruşanu ca şef al ASF sunt mai mari decât ale bossului FED, Banca Centrală Americană. Băiatul ăla cu nume italian şi după care nu poţi să te ţii când vorbeşte ne-a comunicat că asta vine direct din diferenţele culturale, iar responsabilităţile lui Ruşanu le depăşesc net pe cele ale omologului american. Înţelegem noi că prima putere a lumii stă nu numai inferior cultural nouă, dar finanţele ei cu datorii până la Lună sunt clar mai puţin riscante decât cele supravegheate de marele finanţist român. Tot din morişca lui Soviani mai aflăm că primele acordate pentru aşa eforturi şi riscuri nu depind de performanţe, ci sunt înscrise în contractul de muncă. Fie eficienţa cât de rea, prima e oricum a mea, tot mai bine-n România!
Păstorind o masă financiară cât PIB-ul României înmulţit cu 300 fără niciun Caritas, americanul se vede surclasat de maestrul român, ajuns pe post datorită calităţilor profesionale şi fără niciun amestec politic. Dacă stăm puţin drept şi gândim româneşte, mai că-i dăm dreptate vitezistului Soviani. E riscant să fii în situaţia şefului ASF, având în subordine doar angajaţi provenind din rândurile politicienilor, rudelor şi amantelor acestora. În SUA nu sunt cunoscute criteriile de angajare dâmboviţene, iar funcţionarilor li se cere chiar să se priceapă la ceea ce fac. Aici trebuie să fie diferenţa culturală de care face turuire Răducu: una e să fii şef peste o trupă de meseriaşi, cu totul alta să gestionezi abilităţile atâtor soţii, nepoţei şi prietene de familie (când titularele sunt plecate la supraveghere financiară). Nu-i aşa că acum n-aţi mai vrea să fiţi în pielea groasă a lui Ruşanu?
