Dacă de la comunişti n-au învăţat cum se fură ca la carte nişte alegeri, ceva-ceva tot au prins uselenienii şi cozile lor de topor din presă: dorinţa de a găsi vinovaţi de propriul lor eșec. De vreo câteva zile, o mulţime de personaje aflate la limita patologicului se bat cu cărămida-n piept şi microfonul în gură că nu-s ele de vină pentru eşecul referendumului. Vinovaţi ar fi cei care n-au venit la vot şi care, astfel, s-au pricopsit cu titulatura de „vânduţi”, „slugile lui Băsescu, Merkel, Barroso şi, mai nou, Orbán Viktor, „iresponsabili”, „trădători de ţară”. Tipicul este cel comunist: cine nu e cu noi e împotriva noastră. Tot felul de nimeni în proză şi în presă urlă împotriva celor care au boicotat referendumul, acuzându-i de lipsă de conştiinţă civică şi patriotism.
L-am văzut duminică noapte pe înspumatul Ciutacu spunând că noi, ardelenii, am fi de vină pentru că Băsescu n-a fost demis. Lipsa de la vot echivala, în ochii lui de ciută bătută, cu o dovadă clară de lipsă de patriotism. Iar Ciutacu o fi el cum o fi, dar lipsit de patriotism chiar nu e! Şi-a dovedit din plin patriotismul pe 21 decembrie 1989, atunci când fugea acasă, la Sinaia, să se ascundă sub fustele mamiţichii, în vreme ce colegii lui de facultate plecau în Piaţa Universităţii să înfrunte gloanţele tiraniei comuniste.
E drept, omuleţul este acum puţin confuz: în 2012 spune că e lipsă de patriotism să nu votezi, în 2009 urla că e o mârşăvie că diaspora a votat şi că, dac-ar fi după el, românilor din străinătate ar trebui să li se retragă dreptul de vot. Nu m-ar mira să ceară, mâine-poimâine, ca nu doar diasporenilor, ci şi maghiarilor şi ardelenilor să li se taie dreptul de a vota, pentru că ei sunt un fel de cetăţeni de mâna a doua, buni numa’ de cotizat la bugetul statului. Să aibă drept de vot doar locuitorii din celelalte judeţe ale României şi turiştii din celebrele staţiuni Lepşa (cu 250% prezenţă la vot) sau Radovan (cu 126% prezenţă la vot).
Dar, din dorinţa lor frenetică de a găsi vinovaţi, vuvuzelele fac şi victime colaterale şi riscă să-i enerveze nu doar pe românii din diaspora, pe unguri şi pe ardeleni, ci chiar şi pe românii din ţară care au votat. Cei doi mari comici ai micului ecran, Victor Ciutacu şi Mirci Badea şi-au revărsat balele furiei asupra Alinei Dumitru, o sportivă care a făcut mai mult pentru România decât a făcut tot neamul lor, de la maimuţă antropoidă încoace. Asemenea unor komisari sovietici, Ciutacu şi Badea au identificat duşmanul poporului, persoana din a cărei cauză referendumul a căzut este Alina Dumitru, care n-a vrut să meargă la vot.
Lesne de înţeles ce a urmat: o ploaie de flegme, jigniri, acuze la adresa fetei. Ploaie care a declanşat, cum era şi firesc, un val de indignare în rândul tuturor românilor cu adevărat români. Evident, cei doi curajoşi care se bat cu femeile, dar numai virtual, că faţă în faţă n-ar avea tupeu să-i spună nimic unei judoka, nu şi-au cerut scuze. Ei au mers pe cartea autovictimizării, Ciutacu afirmând că „noul hit al propagandei băsiste este că eu şi Badea suntem homosexuali şi ne-o punem”. No, sincer, mă, Ciutacule, eu nu cred că voi doi sunteţi homosexuali şi v-o puneţi. Că homosexualii au cojones, mă, ţâcă. Or, voi n-aveţi. Voi sunteţi lesbieni, mă, c-aveţi doar limbi!
