Nici n-a apucat democraţia să se stabilizeze binişor în România şi o altă pagină neagră a Istoriei a dat buzna peste biata ţărişoară. Efectele legii 217/2015 (legea "antilegionară", mai pe înţelesul tuturor) se dovedesc devastatoare. Cohorte întregi de intelectuali sau cetăţeni simpli, oameni ai libertăţii de gândire de la oraşe şi sate, au umplut puşcăriile şi aşa supraaglomerate ale României. Deşi este un fervent admirator al lui Cioran, Eliade şi Ţuţea, printre alţii, dl. Gabriel Liiceanu se află, surprinzător, în stare de libertate. Asta ne-a făcut să-i solicităm un interviu, la întrebările căruia am răspuns tot noi, de teamă să nu fim ridicaţi între timp de autorităţi (avem un poster cu Cioran pe măsuţa de cafea):
AC: Dle Liiceanu, am fost uimiţi să aflăm că sunteţi încă liber, nici măcar amendat. Cum explicaţi fenomenul?
GL: Chiar dacă o să vi se pară ireal, de data asta nu am nicio explicaţie. Prietenul Pleşu a dispărut fără urmă şi toate demersurile pe lângă autorităţi de a afla ceva despre soarta lui s-au arătat zadarnice.
AC: Nici măcar nu v-au lămurit de ce l-au ridicat pe dl Pleşu, că uşor nu le-o fi fost nici lor?
GL: Nimic. Am însă mărturia unui vecin curajos care mi-a relatat cum s-a petrecut totul: Andrei a fost luat în toiul nopţii de un pluton îmbrăcat în negru. Conducătorul acestuia era înalt şi solid, vorbea rar ca Iohannis, aşa că vecinului nu i-a scăpat niciun cuvinţel. După ce Andrei a deschis uşa, solidul a glăsuit astfel: "Cetăţene Pleşu, eşti arestat pentru încălcarea legii 217/2015! Eşti un admirator al cetăţenilor Cioran, Eliade, Ţuţea, Vulcănescu şi te faci vinovat de propagandă legionară. Ai, în sfârşit, dreptul să nu spui nimic, da' ai face bine să zici ceva, ca să fie folosit împotriva ta. Nevastă-mea e vânzătoare la Humanitas, extremistule!"
AC: Asta a fost tot, n-a protestat în niciun fel dl Pleşu? E inadmisibil, ne-am întors la vremurile echipelor de execuţie legionare!
GL: Andrei a încercat să le explice cum vom fi toţi măsuraţi cu măsura aspiraţiei noastre şi nu cu aceea a realizării ei. N-a avut, dom'le, cu cine, nişte ciobani comunişti!
AC: Dar dvs sunteţi un fan declarat al aceloraşi personalităţi, cum de nu vă aflaţi, ca de obicei, lângă amicul Pleşu?
GL: Domnule, de când cu atmosfera asta, am devenit şi eu suspicios. Bănuiesc că este mâna evreilor la mijloc. Încep să cred tot mai mult în originea iudaică de care este acuzat colegul Patapievici, şi am motive să consider că sunt liber datorită intervenţiei lui. Am să-i dau nişte bani, înţelegeţi?
AC: Ce aveţi de gând să faceţi?
GL: Nu o las baltă aşa, cu una, cu două. Eu şi Andrei am fost mereu nedespărţiţi, şi astfel va rămâne până o să ne ducem lângă Ţuţea. Mi-am pregătit un plan beton ca să ajung la el. Din seara asta mă fac postac antisemit, umplu forumurile pe internet de "Moarte jhidanilor!", "Trăiască Căpitanul!" şi "Ovrei ucigaşi şi hoţi, Cioran vă dă mue la toţi!" Îi şi returnez banii lui Horia, azi mă duc să iau un împrumut!
AC: Mult succes, dle Liiceanu, trebuie să luptăm cu toţii împotriva acestui regim samavolnic şi să ne recâştigăm libertatea de exprimare.
GL: Mă scuzaţi puţin…sună telefonul…Alo? Andrei?! Tu eşti mă, legionarule? Pe unde hermeneutica mea umbli?! Aaaa…hai că vin la tine, pregăteşte un ceai şi ceva de Eliade!
AC: Veşti bune, e liber dl Pleşu?
GL: Da, domnule, cică s-a băgat şi la el scepticul ăla de Patapievici. Are Andrei să-i dea bani de pe la Revoluţie. Vă daţi seama la cât a ajuns dobânda??
