Pe Mădălin nu l-a lăsat tac-su să termine opt clase și l-a făcut cioban. Taie frunze cu cuțitul cât e ziua de lungă și mână oile din scurt pe coclauri, în jurul satului. Are câinii la rație, mâncare-n traistă și un telefon cu abonament prin care ține legătura cu Dănutza Iubyta, feblețea lui din copilărie. Puștiul visează la o mică fermă cu butoane în care laptele să curgă prin țevi, direct în cutia de carton, iar Iuby la o pereche de cizmulițe cu toc și la colanții pe care i-a văzut în mall. Au devenit iubiți anul trecut, de Valantain Dei, când Mădălin i-a zis Iubytei că e frumoasă și că nu mai poate fără ea. Tot atunci i-a pus mâna pe fund, i-a atins ca din greșeală sânul stâng și a sărutat-o repede și stângaci pe juma' de buză. Cea de jos. Fiindcă i-a fost rușine s-o pupe umed, ca-n filme, nu se cade ca la prima întâlnire oficială să-i explorezi fetei gingiile. Ce-o să zică adorata? Că o fi vreun sălbatic ce n-a văzut donșoare în viața lui?
Sfântul Valentin a aterizat pe nepusă masă și le-a dat viața peste cap celor doi copii, în fiecare zi le aruncă săgeți înmuiate în amor. Dănutzei în piept, acolo unde inima-i bate sfioasă sub tricoul mulat, budi-bum, budi-bum, iar pe Mădălin îl înțeapă în spate atunci când își aruncă șuba în iarbă, înfierbântat de gândurile păcătoase ce-i cotropesc mintea. Peste câteva zile vor sărbători un an de când miorița lor și-a schimbat temperamentul și a devenit concupiscentă, oița blajină s-a transformat într-o felină alunecoasă, senzuală, ce-i aruncă zilnic în pat, nemiloasă, furibundă, poruncind aspru fel și fel de nelegiuiri impure. Îngerul-yankeu a dat la o parte dragobeții și le-a vărsat în corazon doza infamă de pacoste carnală. Nu mai au limpezime, le-a dispărut sfiala și se sorb unul pe celălalt, hămesiți de pofte desfrânate. Mădă și Iuby își consumă iubirea cu nesaț. Sf. Vali îi ocrotește și a sosit cu oblăduirea sa la momentul oportun, exact când tinerii noștri căutau un sprijin părintesc pentru a-și scoate iubirea din clandestinitate.
Odă lui Vali, pupați-l din tălpi și până-n cărare! Vreau hore sălbatice în jurul acestui emisar al amorului veșnic, vreau ca aripile lui angelice să-mi fâlfâie în fiecare noapte și să-mi pocnească trupul insensibil instinctelor sexuale. Să vină Vali, vă rog, aduceți-mi-l în sfori, călare pe băț de bambus, uns cu smoală dacă nu se lasă prins, dar îl vreau pentru mine măcar o săptămână. Să mă scoată din carantina sfielii care m-a cuprins, să-mi umple patul cu dame și zorzoane, cu dantele roz și tocuri-cui, să-mi verse în gură cascade de vin spumos și să-mi întunece vederea cu sâni superbi și ergonomici. Îl voi numi consilier în probleme de amor, mi-e sufletul amar și rece, mi-e mintea încețoșată și-mi trebuie un înger voiajor ca să-mi înfigă-n coaste săgeți precise. Dacă poate să turmenteze generații de dănutze, de ce n-ar fi capabil să scoată din hibernare și-un păcătos adormit ca mine? Îl vreau pe Sfântul Valentin, acum, trebuie să ies din iarna asta cât mai repede. Îmi clocotește sângele în vene și-mi behăie pe la urechi, duios, o nevinovată și pudică ovină.
Sfântul Vali, colanții de la mall și miorița năbădăioasă
